Răspunderea administrativ-procesuală

*Orice conflict sau neînţelegere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice este susceptibil, de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdicţie, iar în raport de natura normelor legale încălcate, litigiile pot fi civile, comerciale, de contencios administrativ sau constituţional, de muncă, arbitrale etc.
*Soluţionarea litigiilor se realizează pe baza normelor legale de procedură judiciară care sunt valorizate şi obiectivate în cadrul unui proces. Procesul desemnează activitatea desfăşurată potrivit normelor procedurale, de către organul de jurisdicţie, părţile interesate, organele de executare, de alte organe sau persoane care, în condiţiile legii, participă la înfăptuirea justiţiei, în cauzele deduse judecăţii, pentru a se confirma ori realiza drepturile subiective încălcate şi interesele legitime, sau în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor antisociale, astfel ca persoana vinovată să fie trasă la răspundere.
*În unele situaţii organele de înfăptuire a unei jurisdicţii, pe lângă activitatea esenţială de soluţionare a litigiului, în timpul procesului, aplică sancţiuni judiciare persoanelor care au nesocotit legalitatea, în care trebuie să se desfăşoare activitatea acelui organ. Raţiunea instituirii acestor sancţiuni este tocmai asigurarea bunei desfăşurări a procesului, specific acelei forme de jurisdicţie. Aceste sancţiuni sunt măsuri administrative atât din punct de vedere al naturii fizice şi al criteriilor intrinseci, cât şi al naturii juridice, evidenţiată de categoriile ştiinţei dreptului administrativ.
*În calificarea naturii juridice a sancţiunii juridice, nu trebuie avut în vedere doar criteriul formal al naturii organului care aplică măsura, ci şi regimul juridic aplicabil acelei măsuri, determinat de esenţa lui, pe baza regulilor specifice ştiinţei ramurii de drept căreia îi aparţine(54).
*Normele administrative care reglementează sancţiunile judiciare fiind prevăzute în legislaţia specifică altor ramuri de drept, reprezintă mijlocul juridic de realizare a regimului juridic propriu ramurii de drept respective. Prin urmare regimul administrativ apare ca reglementare subsidiară, în vederea realizării scopului unui alt regim juridic, În acest mod se realizează corelaţia dintre dreptul administrativ şi alte ramuri de drept (55). Bunăoară amenda aplicată potrivit articolului 198 din Codul de procedură penală este o sancţiune tipică de natură administrativă, (56) chiar dacă este calificată diferit, fie amendă judiciară, sancţiune procesuală cu caracter patrimonial (57). Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă iar de instanţa de judecată, prin încheiere.
*Persoana amendată poate solicita scutirea de amendă ori reducerea acesteia, printr-o cerere făcută în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare. Dacă persoana amendată justifică de ce nu a dat curs obligaţiei legale, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, va dispune scutirea sau reducerea amenzii (art.198 alin.ultim).
*Într-o opinie (58) se consideră că dispoziţiile articolului 199 alin.ultim ale Codului de procedură penală apar ca o excepţie de la regulă comună în materie, consacrată de Legea cadru a contravenţiilor, potrivit căreia plângerea persoanelor prevăzute de lege, împotriva actului de sancţionare, suspendă executarea numai în ce priveşte despăgubirea sau măsura confiscării. În realitate sancţiunile judiciare nu au legătură cu dreptul contravenţional.
*În mod asemănător sunt reglementate în capitolul IV/1 articolele 108/1-108/3 din Codul de procedură civilă (59) amenzile judiciare pentru săvârşirea unor fapte în legătură cu procesul civil şi desfăşurarea normală a executării silite. Amenda se stabileşte prin încheierea executorie care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Împotriva încheierii cel obligat la amendă va putea face o cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra amenzii sau să se dispună reducerea acesteia.
*Cererea se face în termen de 25 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda. Amenzile aplicate în temeiul Codului de procedură civilă se execută de către executorii judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor bugetare.
*Reglementări de aceiaşi natură conţin atât Legea contenciosului administrativ, cât şi Legea contenciosului constituţional. Astfel în baza articolului 10 aliatul 3 din Legea 29/1990 (60) autoritatea administrativă care nu trimite în timpul stabilit de instanţă, lucrările cerute pentru soluţionarea în contencios, va fi obligată să plătească statului, cu titlu de amendă 500 lei pentru fiecare zi de întârziere nejustificată. Amenda se aplică de instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
*Potrivit articolului 51 din Legea 47/1992 (61) când Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că a fost ridicată cu rea-credinţă, pentru a întârzia rezolvarea procesului, ea poate sancţiona partea care a invocat excepţia, cu amendă de 10.000 lei la 100.000 lei. De asemenea conform articolului 52 din aceiaşi lege refuzul unei autorităţi publice sau al oricărei organizaţii de a comunica informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională se sancţionează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. Amenzile se aplică de preşedintele Curţii Constituţionale sau de preşedintele completului de judecată, prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare şi se soluţionează de organul care a aplicat amenda. Încheierea este definitivă şi executorie iar sumele de bani se fac venit la bugetul statului.
*În timpul procesului penal instanţa de judecată poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea penală. De asemenea potrivit articolului 18/1 din Codul penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă aduce o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Pentru aceste fapte procurorul sau instanţa de judecată aplică una din sancţiunile cu caracter administrativ. Sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute în articolul 91 din Codul penal sunt: mustrarea, mustrarea cu avertisment şi amenda de la 100.000 lei la 10.000.000 lei.
*Înlocuirea răspunderii penale cu cea administrativă nu se confundă cu cauzele care exclud caracterul penal al faptei şi nici nu duce la dezincrimnarea acesteia. Fapta îşi păstrează caracterul care justifică răspunderea penală, însă această răspundere prin voinţa legiuitorului este înlocuită, în cursul procesului penal cu o răspundere de natură administrativă.
*Potrivit regulilor de drept comun unei fapte ilicite îi corespunde acea formă de răspundere juridică pe care o reclamă natura faptei. Prin excepţie de la această regulă, în cazul înlocuirii răspunderii penale, fapta săvârşită este şi rămâne infracţiune, doar consecinţele ei sunt schimbate, în sensul că răspunderea penală este înlocuită cu o răspundere administrativ-procesuală.
*În literatura de specialitate se susţine că instituţia înlocuirii răspunderii penale fiind specifică dreptului socialist, în prezent nu are suport constituţional (62). De altfel în condiţiile actuale de reglementare, instituţia înlocuirii răspunderii penale are o aplicaţie redusă. Prin urmare se impune abrogarea textelor de lege care reglementează această instituţie, ne mai având justificare socială şi legală.
*Într-o altă opinie se apreciază că, în cazul înlocuirii răspunderii penale conform articolelor 90 şi 91 din Codul penal, cu aplicarea de sancţiuni administrative, fapta ilicită nu mai constituie infracţiune ci abatere administrativă, aspect care rezultă din ultima parte a dispoziţiilor articolului 90 din Codul penal (63). Această concluzie nu poate fi acceptată atâta timp cât doar legiuitorul poate incrimina sau dezincrimina o faptă penală.
*De asemenea în cazul faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prevederile articolului 18/1 din Codul penal nu se referă la o dezincriminare legală sau la una judiciară. Organele judiciare apreciază doar gradul de pericol social concret al faptei comise şi când constată că acesta nu este al unei infracţiuni, fapta nu este de natură penală lipsindu-i unul din elementele esenţiale ale infracţiunii, pericolul social. 64) Prin urmare în cazul prevederilor articolului 18/1 din Codul penal neexistând infracţiune şi nici răspundere penală se aplică sancţiuni administrative pentru abateri administrative. Dacă unei fapte penale bunăoară îi lipseşte vinovăţia, ca element constitutiv al infracţiunii, în mod similar această faptă nu îmbracă haina penală, dar nici nu constituie abatere care să fie sancţionată.
* Sancţiunile administrativ-procesuale intervin în cadrul raporturilor juridice procesuale de soluţionare a unor litigii atât pentru a concretiza formele de răspundere juridică specifice, cât şi pentru a înlocui răspunderea penală cu alta administrativă sau de a stabili o răspundere administrativă pentru faptele prevăzute în legislaţia penală. Aceste sancţiuni, aplicându-se persoanelor fizice şi juridice, se deosebesc de sancţiunile procedurale care privesc actele încheiate cu nerespectarea legii.
*Chiar dacă măsurile administrative sunt aplicate de instanţa de judecată sau de procuror, ele îşi păstrează natura juridică şi aparţin dreptului administrativ, după cum şi sancţiunile civile îşi păstrează acest caracter atunci când sunt aplicate de instanţele penale, în conformitate cu normele Codului de procedură penală. În consecinţă la stabilirea naturii juridice a sancţiunilor procesual-judiciare trebuie să se ţină seama atât de organul care le aplică (sistemul formal), cât şi de regimul juridic aplicabil sancţiunilor administrative şi finalitatea acestora.(65).