Răspunderea administrativ-disciplinară

*Activitatea funcţionarilor publici este reglementată în cadrul raportului de serviciu, prin norme juridice care presupun o disciplină a muncii, reguli de comportare şi responsabilitate, în realizarea atribuţiilor prevăzute de lege. În consecinţă disciplina muncii reprezintă un ansamblu obligatoriu de reguli profesionale şi de comportare, atât la locul de muncă, cât şi în afara acestuia, impuse funcţionarilor publici pentru realizarea atribuţiilor specifice.
* Caracteristic disciplinei, în realizarea funcţiei publice este abaterea disciplinară definită de legiuitor în raportul de serviciu bazat pe principiul subordonării ierarhice care are ca finalitate, asigurarea unităţii de acţiune în diferite domenii şi ramuri de activitate ale administraţiei publice.
*Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici este o responsabilitate juridică de drept public, ce izvorăşte din lege, în urma săvârşirii unei abateri disciplinare care se stabileşte după o procedură specifică domeniului organizării şi executării în concret a legii având menirea de a proteja buna funcţionare a serviciilor publice, în scopul realizării intereselor generale pe care acestea le urmăresc a fi satisfăcute.
*Răspunderea disciplinară are un caracter strict personal, nefiind de conceput o răspundere pentru fapta altuia sau o transmitere a acesteia asupra moştenitorilor ori să fie stabilită în sarcina unui organ colegial, fie autoritate publică statală, fie asociaţie sau fundaţie. La baza răspunderii administrativ-disciplinare stă abaterea administrativă care are periculozitate socială mai redusă faţă de alte fapte ce aduc atingere intereselor generale cum sunt contravenţiile şi infracţiunile. În consecinţă răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu răspunderea contravenţională şi penală precum şi cu răspunderea administrativ-patrimonială, fără să se încalce regula „non bis in idem”, având în vedere că acest principiu interzice numai aplicarea pentru aceiaşi faptă ilicită, a două sau mai multe sancţiuni de aceiaşi natură.
*Într-o opinie se consideră că răspunderea administrativ-disciplinară are o sferă mult mai largă decât răspunderea funcţionarilor publici întrucât aceasta este definită ca fiind „situaţia juridică care constă în complexul de drepturi şi obligaţii conexe, conţinut al raporturilor juridice sancţionatorii, stabilite de regulă, între un organ al administraţiei publice sau, după caz, un funcţionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat, funcţionar public, structură nestatală, persoană fizică), ce nu este contravenţională(46). Totodată se subliniază că temeiul obiectiv al acestei forme de răspundere îl reprezintă abaterile administrative care sunt în primul rând încălcări cu vinovăţie ale normelor de drept administrativ, vizând neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor subiectelor subordonate, în raporturile de drept administrativ, iar în al doilea rând acestea sunt încălcări ale normelor de drept penal care prin pericolul lor social concret, redus, justifică aplicarea sancţiunilor de natură administrativă prevăzute de Codul penal (art.91). (47)
*Este greu de acceptat o asemenea opinie care extinde răspunderea disciplinară, nu numai la funcţionarii publici ci şi la organele de stat, structurile nestatale şi la persoanele fizice, adică la toate raporturile de subordonare dintre administraţie şi administraţii. (48)
*Răspunderea administrativ-disciplinară, ca formă exorbitantă de răspundere faţă de dreptul comun disciplinar, priveşte doar responsabilitatea funcţionarilor publici pentru asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice, în cadrul raporturilor de serviciu bazate pe subordonare ierarhică. Nu orice raport de subordonare dintre administraţie şi administraţi sau de drept penal ori procesual-judiciar, presupune o răspundere disciplinară, în sensul dreptului comun. Bunăoară disciplina socială, financiară şi cea procesual-judiciară, atrag sancţiuni administrative, corespunzătoare formelor specifice de responsabilitate, ce caracterizează ramurile de drept cărora le aparţin.