3.3.5. Procedura aplicării sancţiunii disciplinare

*Procedura aplicării sancţiunilor disciplinare poate să fie una sumară sau mai dezvoltată, în funcţie de sancţiunile aplicate fiind prevăzută de lege şi de statutele sau regulamentele de disciplină ale funcţionarilor publici.
*Acţiunea disciplinară care se finalizează prin actul de sancţionare – ordin, decizie, dispoziţie – nu este o acţiune în sens jurisdicţional, ci o prerogativă a autorităţii publice care a fost învestită cu puterea de numire a funcţionarului public, din care decurge dreptul de a sancţiona sau revoca proprii agenţi. În consecinţă, aplicarea unei sancţiuni disciplinare presupune emiterea unui act administrativ de autoritate, după procedura prevăzută de lege.
*La baza procedurii administrative de aplicare a sancţiunilor disciplinare stau principiile individualizării sancţiunii disciplinare şi a cercetării prealabile a faptei imputate întrucât funcţionarul public se bucură de prezumţia de nevinovăţie, în baza căreia nu este obligat să-şi probeze nevinovăţia ci doar să combată netemeinicia faptei imputate. Iniţiativa acţiunii disciplinare aparţine autorităţii competente care se poate sesiza fie din oficiu, fie la plângerea sau sesizarea altor persoane.
*1Prima fază a procedurii de aplicare a sancţiunii disciplinare constă în cercetarea faptei imputate şi audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii iar refuzul acestuia de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal. Prin urmare cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare este o condiţie de validitate pentru aplicarea oricăreia dintre sancţiunile prevăzute de lege.
*În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină competente să cerceteze şi să propună sancţiunea aplicabilă funcţionarilor publici iar în funcţie de numărul acestora, comisia de disciplină se poate constitui pentru o singură autoritate sau instituţie publică sau pentru mai multe (52)
*În alcătuirea comisiei de disciplină intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii în comisie vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
*Dacă s-a constituit o singură comisie de disciplină comună pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice, aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau instituţii publice, desemnaţi în condiţiile de mai sus. Potrivit legii prin Hotărârea Guvernului 1210/2003 (53) s-a reglementat modul de constituire, competenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
*Activitatea comisiilor de disciplină are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia se prezumă că funcţionarul public este nevinovat atâta timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaşte dreptul funcţionarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat de un apărător;
c) celeritatea procedurii, care presupune obligaţia comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege; d)contradictorialitatea care presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină;
e) proporţionalitatea conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă să fie aplicată;
f) legalitatea sancţiunii conform căruia comisia de disciplină nu poate propune decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;
g) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.
*Sesizarea îndreptată împotriva unui funcţionar public se adresează comisiei de disciplină din cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care acesta îşi desfăşoară activitatea. Comisia poate fi sesizată fie de conducătorul autorităţii sau instanţei publice, fie de conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, a cărui faptă este sesizată sau de către orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public. În cazul în care sesizarea a fost adresată conducătorului autorităţii sau instituţiei publice ori conducătorului compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată, acesta are obligaţia să o transmită de îndată comisiei de disciplină.
*Sesizarea se formulează în scris, în termen de cel mult 15 calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre fapta ilicită, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară, se depune la secretariatul comisiei de disciplină care are obligaţia să o înregistreze şi trebuie să fie însoţită, atunci când este posibil de înscrisurile care o susţin.
*Apoi preşedintele comisiei de disciplină fixează de îndată, termenul de prezentare şi dispune citarea funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum şi a celui care a făcut sesizarea şi a persoanelor care sunt arătate în sesizare. Citarea se face cu cel puţin 3 zile calendaristice, înaintea termenului de prezentare prin scrisoare recomandată sau prin înştiinţare scrisă luată la cunoştinţă sub semnătură. Procedura de citare este obligatorie pentru fiecare termen fixat de preşedintele comisiei de disciplină. Funcţionarului public, a cărui faptă constituie obiectul sesizării, i se comunică, sub sancţiunea nulităţii, o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa.
*La primul termen de prezentare, comisia de disciplină verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege iar dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale, sesizarea este clasată. În situaţia în care comisia de disciplină constată că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru aplicarea sancţiunii, va solicita persoanelor menţionate în sesizare să depună, până la următorul termen, înscrisurile sau orice alte dovezi, în vederea cercetării abaterii disciplinare. În faţa comisiei de disciplină, funcţionarul public a cărui faptă se cercetează, se înfăţişează personal şi poate fi asistat de un apărător.
*Cercetarea abaterii disciplinare se face cu celeritate iar această activitate presupune mai multe operaţiuni: a) audierea oricăror alte persoane ale căror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului; d) culegerea informaţiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege; e) administrarea probelor, precum şi verificarea documentelor şi a declaraţiilor prezentate. Audierea persoanelor prevăzute de lege se consemnează într-un proces verbal, sub sancţiunea nulităţii şi se semnează, de secretarul comisiei, precum şi de persoana audiată.
*Dacă funcţionarul public refuză de a se prezenta la audiere sau de a da declaraţia referitoare la fapta imputată, acest fapt se consemnează într-un proces verbal. În urma administrării probelor membrii comisiei de disciplină întocmesc un raport în care se consemnează rezultatele activităţii de cercetare desfăşurate de comisie şi se aduce la cunoştinţa funcţionarului public în vedere formulării unor eventuale obiecţii.
*Şedinţele comisiei de disciplină nu sunt publice cu excepţiile prevăzute de lege iar lucrările fiecărei şedinţe se consemnează într-un proces verbal semnat de preşedinte, de membrii şi de secretarul comisiei de disciplină. Lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfăşurarea şedinţelor comisiei de disciplină, dacă citarea s-a făcut în respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
În exercitarea atribuţiilor sale comisia de disciplină întocmeşte rapoarte, pe baza concluziilor majorităţii membrilor săi.
*Dacă sunt opinii separate acestea se formulează în scris, cu motivarea necesară, şi se anexează la raportul comisiei de disciplină, se înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost cercetată, în termen de 3 zile de la data ultimei şedinţe. În raport comisia de disciplină formulează propuneri cu privire la sancţiunea aplicabilă, pe baza referatului şi a concluziilor scrise efectuate cu ocazia cercetării abaterii.
*Comisia de disciplină poate să propună sancţiunea disciplinară aplicabilă, în cazul în care s-a dovedit săvârşirea abaterii disciplinare de către funcţionarul public sau clasarea cauzei, atunci când nu se confirmă săvârşirea unei abateri administrative. La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarului public, comisia de disciplină trebuie să ţină seama de cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare, împrejurările în care această faptă a fost săvârşită, gradul de vinovăţie, gravitatea şi consecinţele abaterii administrative, conduita funcţionarului public şi existenţa unor antecedente disciplinare care nu au fost radiate conform legii. În cazul în care comisia de disciplină constată că fapta săvârşită de funcţionarul public întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, propune conducătorului autorităţii sau instituţiei publice sesizarea organelor de urmărire penală care are obligaţia să sesizeze organele în drept, în termen de 5 zile de la primirea propunerii.
*2A doua fază a procedurii de sancţionare disciplinară a funcţionarului public este aplicarea sancţiunii disciplinare. După primirea raportului comisiei de disciplină, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice emite ordinul, decizia ori dispoziţia de sancţionare, în termen de cel mult 5 zile, care se comunică funcţionarului public sancţionat, în termen de 15 zile de la data emiterii.
*Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, nu poate aplica o sancţiune disciplinară mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină, însă poate aplica o sancţiune mai uşoară dacă consideră necesar.
*Potrivit legii funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată se poate adresa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care în baza legitimării procesuale active, poate dispune efectuarea unui control asupra modului în care autorităţile sau instituţiile publice respectă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici.
*Sancţiunea disciplinară cu caracter moral, se poate aplica direct de către conducătorul compartimentului în care activează funcţionarul public. În această situaţie, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa cu contestaţie la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice care are obligaţia să sesizeze în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei, comisia de disciplină.
*Comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea dispoziţiilor legale şi în funcţie de cele constatate, va propune printr-un raport menţinerea, modificarea sau anularea sancţiunii disciplinare aplicate. Comisia de disciplină nu poate propune aplicarea unor sancţiuni mai grave decât cea iniţială.
*După primirea raportului comisiei de disciplină conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va emite ordinul, sau dispoziţia definitivă. Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe baza propunerii comisiei de disciplină, se poate adresa pe calea acţiunii directe, la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii, solicitând anularea sau modificarea după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
*Potrivit legii sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.