Procedura adoptării sau emiterii actului administrativ unilateral

Procedura adoptării sau emiterii actului administrativ unilateral

5.1. Consideraţii generale

- Scopul regulilor de procedura şi formalităţilor este acela de a permite administraţiei să statueze în bune condiţii şi să protejeze administraţii contra arbitrariului administrativ.
- Procedura administrativă poate să fie contencioasă sau necontencioasă.

Procedura administrativă necontencioasă:
- cuprinde ansamblul regulilor şi formalităţilor impuse autorităţilor administrative , în elaborarea actelor juridice
Procedura jurisdicţională:
- sau contencioasă constă în activitatea acestor autorităţi de a soluţiona pe baza principiului independenţei şi contradictorialităţii litigiile dintre administraţie şi administraţi , date în competenţa lor potrivit legii .

- Procedura adoptării sau emiterii actului administrativ unilateral este o procedură necontencioasă.
- Această procedură poate să fie:
• elementară = presupunând simpla manifestare de voinţă a autorului actului, fără formalităţi deosebite
• complexă = cere îndeplinirea mai multor reguli şi formalităţi, pentru ca actul administrativ să producă efecte juridice valabile.

Procedura administrativă se declanşează din oficiu, la sesizare sau la cererea celor interesaţi iar actele adoptate sau emise, în marea lor majoritate , sunt revocabile în condiţiile legii.
- Principiile care stau la baza procedurii administrative sunt unele comune cu procedura jurisdicţională ca de pildă:
• principiul legalităţii,
• principiul egalităţii în faţa administraţiei,
• principiul dreptului la apărare,
• principiul rolului activ al autorităţilor administrative
- altele sunt specifice şi ţin de esenţa acestei proceduri.
• principiul necontradictorialităţii este un principiu de bază al procedurii administrative necontencioase care presupune subordonarea părţilor raportului juridic administrativ.
• Principiul nepublicităţii procedurii administrative necontencioase constă în elaborarea actului administrativ, fără participarea subiectelor cărora li se adresează iar
• principiul indisponibilităţii, nu îngăduie subiectelor pasive ale raportului juridic administrativ să dispună de crearea, modificarea, desfiinţarea şi realizarea acestor raporturi, datorită subordonării lor.
• Principiul paralelismului formelor procedurale obligă autorii actelor administrative să respecte aceleaşi reguli atât la adoptarea sau emiterea lor, cât şi la modificarea, revocarea sau abrogarea acestora.

- adoptarea sau emiterea actelor administrative unilaterale parcurge trei faze şi anume:
a) procedura prealabilă,
b) procedura concomitentă şi
c) procedura posterioară
- Normele procedurale care reglementează elaborarea actelor administrative de autoritate sunt numeroase fiind cuprinse în diferite acte normative
- Prin urmare pentru înfăptuirea legalităţii, în activitatea administrativă şi înlăturarea arbitrariului, se impune codificarea acestor norme în vederea creării unei concepţii unitare care să stea la baza reglementării procedurii administrative de adoptare sau emitere a actelor administrative.


5.2. Procedura prealabilă adoptării sau emiterii actelor administrative

- În această fază se desfăşoară toate activităţile necesare pregătirii adoptării sau emiterii actului administrativ de autoritate care diferă în funcţie de caracterul normativ sau individual al actului.
- Aceste activităţi se materializează în diferite acte preparatorii (pregătitoare) şi operaţiuni tehnico-materiale (administrative) care deşi nu produc efecte juridice prin ele însele, fără îndeplinirea acestora actele administrative unilaterale nu pot produce efecte juridice valabile.
În categoria actelor preparatorii includem:
• sesizarea şi
• iniţiativa emiterii sau adoptării actului administrativ,
• propunerile, referatele, rapoartele,
• informările,
• procesele verbale şi dările de seamă,
• proiectul actului juridic şi actele consultative,
• avizele facultative, consultative şi conforme .
Operaţiile tehnico-materiale fiind de regulă operaţiuni de birou cuprind :
• evidenţa actelor juridice normative şi individuale,
• statistica, studiile, expertizele,
• cercetările şi anchetele administrative, etc. .


5.3. Procedura concomitentă adoptării sau emiterii actelor administrative

- Pentru ca actele administrative de autoritate să poată produce efecte juridice, în această fază are loc manifestarea de voinţă a autorilor acestora care se realizează în diverse modalităţi, în funcţie de natura organului care emite sau adoptă actul.
- în cazul autorităţilor unipersonale manifestarea de voinţă se înfăptuieşte prin semnarea înscrisului constatator al actului juridic
- iar organele colegiale îşi exprimă voinţa, în cadrul unei şedinţe prin mecanismul votului.
Faza concomitentă a adoptării actului administrativ unilateral de către autorităţile colegiale cuprinde trei etape şi anume:
• dezbaterea proiectului actului ,
• deliberarea şi
• votarea lui.

Dezbaterea:
- este etapa confruntării de idei dintre membrii organului colegial, pe marginea evaluării propunerilor cuprinse în proiectul de act normativ.
- poate fi precedată de prezentarea unor materiale documentare de ex referatele serviciilor de specialitate, expunerea de motive a elaborării actului, citirea proiectului actului şi a avizelor obţinute, etc..
- În timpul discuţiilor se relevă însuşirea proiectului actului, se aduc amendamente privind modul de reglementare a obiectului actului sau se fac propuneri de completare ori chiar de respingere a acestuia. După confruntarea de idei şi cristalizarea poziţiei participanţilor la dezbatere, se trece la etapa următoare a deliberării

Deliberarea:
- nu are un cadru organizatoric reglementat distinct de etapa dezbaterii, având în vedere că participanţii la dezbateri îşi formează convingerile în funcţie de opţiunile proprii, pe parcursul conturării unei anumite variante sau alternative a reglementării obiectului actului administrativ.
- Prin urmare, deliberarea este procesul psihic prin care participanţii la adoptarea actului administrativ îşi formează opţiunile proprii, potrivit concepţiei pe care o au despre această opţiune.
- Exprimarea voinţei organului colegial producătoare de efecte juridice se realizează prin mecanismul votului.
- Operaţiunea de votare presupune mai multe reguli:
• verificarea cvorumului şi realizarea majorităţii necesare pentru adoptarea valabilă a actului administrativ de autoritate.
• Supunerea la vot a proiectelor actelor de autoritate trebuie să se facă de regulă în ordinea efectuării propunerilor.
• se supun la vot propunerile care se exclud în mod reciproc
• alegerea modalităţii de votare care diferă de la un sistem de vot la altul.
- Indiferent de modalitatea aleasă votul poate fi deschis sau secret.

Votul deschis:
- se exprimă prin ridicare de mâini , ridicarea în picioare sau apel nominal iar votul secret se poate realiza prin buletin de vot, prin bile sau chiar electronic.
- Votul prin ridicarea de mâini şi prin ridicarea în picioare prezintă avantajul simplităţii şi rapidităţii fiind modalitatea cea mai veche şi răspândită în lume, în luarea unor decizii .
- Apelul nominal constă în exprimarea votului "pentru" sau "contra" deciziei, ce urmează a se lua, prin citirea numelui fiecărui participant la adoptarea acestuia şi înregistrarea votului.
- Votul cu buletine sau cu bile are caracter secret fiind foarte precis, însă el nu permite cunoaşterea poziţiei fiecărui participant la adoptarea deciziei pentru informarea opiniei publice .
- Votul este întotdeauna personal, neexistând delegare de vot. Prin urmare votul emis pentru alţii este nul şi chiar fraudulos.

Cvorumul de vot se referă la numărul de membri necesar pentru a vota, în vederea asigurării reprezentativităţii minime, impusă de principiul majorităţii.
- cvorumul poate să fie:
• simplu, adică jumătate plus unul din numărul total al membrilor organului colegial sau
• calificat când legea prevede un număr mai mare de participanţi pentru adoptarea unor acte de autoritate .

- În stabilirea rezultatelor votării, legea cere o anumită majoritate pentru ca decizia de adoptare a actului administrativ de autoritate să fie luată. Această majoritate poate fi simplă, absolută sau calificată.
Majoritatea simplă este majoritatea raportată la cvorumul de vot, adică pentru adoptarea valabilă a deciziei trebuie să voteze jumătate plus unul dintre cei prezenţi. Ea este deci inferioară cvorumului de vot.
Majoritatea absolută este majoritatea raportată la numărul total al membrilor organului colegial care trebuie să voteze în favoarea deciziei adoptate. Prin urmare această majoritate coincide practic cu cvorumul de vot şi asigură o stabilitate mai mare a măsurilor luate.
Majoritatea calificată este o majoritate mai mare de două treimi sau trei pătrimi, din numărul total al membrilor organului colegial şi este prevăzută de lege pentru adoptarea unor decizii de mai mare importanţă.
- hotărârile privind:
• bugetul local,
• stabilirea de impozite şi taxe locale,
• administrarea domeniului public şi privat al comunei sau oraşului,
• organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor,
• amenajarea teritoriului şi
• asocierea cu alte consilii sau cu agenţi economici din ţară şi străinătate
se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului local.
- Încălcarea formelor procedurale concomitente adoptării actului prevăzute de lege, atrage nulitatea absolută a actului juridic adoptat.


5.4. Procedura posterioară adoptării sau emiterii actului administrativ de autoritate

- Această procedură constă în îndeplinirea unor formalităţi ulterioare etapei de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate.
- Ele privesc în principal:
• semnarea sau contrasemnarea actului administrativ de autoritate
• înregistrarea şi parafarea lui,
• obţinerea aprobării, confirmării sau ratificării actului din partea organului competent, când legea prevede acest lucru,
• aducerea la cunoştinţă publică a actelor normative şi comunicarea celor individuale, persoanelor interesate.
Semnarea = operaţiunea prin care conduc org admin sau pers prevăzute de lege consfinţesc transf proi actului admin într-un act juridic care poate fi pus în executare în mod valabil .
-  actele adoptate de organele colegiale legea prevede uneori, pe lângă cerinţa semnării şi pe cea a contrasemnării actului de către alte persoane
ex:hot şi ordonanţele Guvernului se semnează de primul-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare .
- Actele administrative de autoritate adoptate de organele colegiale pot fi semnate chiar de persoane care au votat împotriva actului, atunci când această obligaţie le revine ca urmare a funcţiei deţinute .
- După semnare, actul administrativ este transmis serviciului specializat pentru a fi înregistrat, datat şi ştampilat.
- Numărul de înregistrare este şi numărul actului.
- Apoi se iau măsuri de păstrare a actului şi de aducerea lui la cunoştinţa publică sau de comunicare celor interesaţi .
- Actele administrative ulterioare adoptării sau emiterii actului de autoritate, cât şi operaţiunile tehnico-materiale, nu produc efecte juridice prin ele însele ci au un rol deosebit în executarea actului administrativ de autoritate .