Procedura in fata curtii de contencios

9.3.1. Sesizarea instanţei de judecată
*După îndeplinirea procedurii administrative prealabile acţiunile în contencios administrativ se introduc, în termenul legal, la instanţa competentă şi trebuie să cuprindă toate elementele unei cereri de chemare în judecată, potrivit Codului de procedură civilă.
*Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamantul va anexa la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa , va depune la dosar copia cererii certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
*La primirea cererii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act este atacat să îi comunice de urgenţă acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
*Citarea părţilor se face la domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice ori sediul persoanelor juridice iar dacă reclamantul locuieşte în străinătate, citarea se va face la domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul.
*În cazul acţiunilor introduse de Avocatul Poporului şi Ministerul Public, pentru anularea actelor administrative unilaterale care vatămă drepturile şi interesele legitime ale unor persoane fizice sau juridice,Prin decizia nr.577/199778 instanţa supremă a decis că în situaţia în care se contestă un act administrativ-jurisdicţional, instanţa de judecată trebuie să citeze în cauză, atât autoritatea emitentă a actului administrativ unilateral, cât şi autoritatea administrativă care a soluţionat calea de atac administrativă.
*Dacă reclamantul este o persoană vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept sau, când acţiunea în contencios administrativ este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanţa va cere autorităţii publice emitente să îi comunice de urgenţă actul atacat, împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
*Instanţa de judecată va proceda în mod corespunzător şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
În situaţia în care autoritatea publică nu se conformează solicitării instanţei şi nu trimite în termenul stabilit toate lucrările cerute, conducătorul acesteia va fi sancţionat cu o amendă judiciară. Cuantumul amenzii este de 10 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată şi se aplică printr-o încheiere interlocutorie iar acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului sau a dispoziţiilor din ordonanţe trebuie să fie însoţite de ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Soluţionarea excepţiei de nelegalitate se face la sesizarea instanţei în faţa căreia s-a ridicat această excepţie prin încheiere motivată.
*Se pune problema de a şti dacă instanţele de contencios administrativ pot fi sesizate prin declinare de competenţă. Instaţa supremă a decis79 că în cazul în care instanţele de drept comun sunt sesizate cu acţiuni specifice contenciosului administrativ, în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă trebuie să-şi decline competenţa în favoarea instanţei pe care o consideră competentă. În literatura de specialitate80 această practică a fost criticată deoarece eludează dispoziţiile privind efectuarea obligatorie a reclamaţiei administrative.
*Pentru a se răspunde la această problemă trebuie să se ţină seama de dispoziţiile articolului 28 din Legea 554/2004 care prevăd că normele Codului de procedură civilă se aplică acţiunilor de contencios administrativ, în măsura în care sunt incompatibile cu specificul acestor acţiuni şi cu procedura reglementată de lege. Prin urmare sesizarea instanţei de contencios administrativ prin declinarea de competenţă trebuie privită diferit în funcţie de instanţa care îşi declină competenţa. Bunăoară în cazul instanţelor de contencios administrativ prevăzute de Legea 554/2004, acestea îşi pot declina competenţa, una alteia, potrivit normelor legale care reglementează competenţa. Potrivit legii reclamantul se poate adresa instanţei de contencios administrativ de la domiciliul său, sau cele de la domiciliul pârâtului, însă odată ce a optat pentru aceasta din urmă, nu mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
*În cazul instanţelor de drept comun, această soluţie prevăzută de Codul de procedură civilă, nu mai este posibilă fiind incompatibilă cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ. În consecinţă instanţa de drept comun în astfel de situaţii, vor respinge acţiunile respective ca fiind inadmisibile iar reclamanţii pot să exercite plângerea prealabilă, înăuntrul termenului prevăzut de articolul 11 din Legea contenciosului administrativ.
9.3.2.Timbrarea acţiunii în contencios administrativ
Acţiunile introduse la instanţele de contencios administrativ sunt supuse taxelor de timbru prevăzute de lege (1) pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contracte administrative, care se taxează la valoare.
*Dacă acţiunile în contencios administrativ au mai multe capete de cerere şi sunt cu finalităţi diferite, acestea se taxează separat, în funcţie de natura cererii, cu excepţia cauzelor, când, prin lege se dispune altfel, iar cererea pentru exercitarea recursului se taxează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea neevaluabilă în bani soluţionată de prima instanţă.
*Cererile de aplicare a sancţiunii judiciare pentru neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile şi de acordare de despăgubiri pentru întârziere sunt scutite de taxa de timbru.
În cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul
înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare a taxei, instanţa va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată iar împotriva modului de stabilire a taxelor se poate face contestaţie potrivit dispoziţiilor în materie fiscală.
*Pentru netimbrarea acţiunii în contencios administrativ, conform dispoziţiilor legale, instanţa de judecată va aplica sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată. Dacă însă instanţa de fond a judecat acţiunea fără să observe că aceasta nu a fost legal timbrată, instanţa de recurs nu va putea anula acţiunea judiciară, deoarece potrivit legii, în această situaţie, are obligaţia să dea suma datorată, în debitul părţii respective la organele financiare.

9.3.3. Judecarea acţiunii în contencios administrativ

*Cererile adresate instanţelor de contencios administrativ se judecă de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică şi în completul prevăzut de lege.
Judecata reprezintă legătura juridică dintre părţile raportului juridic dedus judecăţii care se finalizează prin executarea hotărârii pronunţate în cauză. Procesul judiciar de contencios administrativ cuprinde două faze: faza de judecată şi faza de executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, fiecare fiind alcătuite din mai multe etape procedurale. Judecata se desfăşoară în faţa instanţei de fond şi în cadrul instanţei de recurs, urmând 3 etape procedurale: etapa scrisă, etapa dezbaterilor şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii. Procedura de executare priveşte executarea voluntară a hotărârilor de contencios administrativ şi executare silită.
*Instanţa de judecată este învestită cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ, prin cererea de chemare în judecată potrivit adagiului judex ne procedat ex officio şi nemo judex sine actore / instanţa acţionează la sesizare prin actul de chemare în judecată). Cererea de chemare în judecată fixează cadrul procesual în care se va desfăşura judecata dintre părţile litigiului supus judecăţii.
*Pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată a reclamantului prin întâmpinare care trebuie depusă la instanţa de judecată cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. Întâmpinarea este un act de procedură care nu se timbrează şi nu este obligatorie. Dacă pârâtul nu a depus întâmpinare, la prima zi de înfăţişare i se pune în vedere să-şi precizeze excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare sub sancţiunea decăderii.
*În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente, reclamantul, odată cu introducerea acţiunii în contencios administrativ, poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
*Ministerul Public poate solicita din oficiu sau la cerere suspendarea unui act administrativ normativ dacă în cauză se urmăreşte apărarea unui interes public major, care ar putea perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ de importanţă naţională.
*În cazul acţiunilor în contenciosul obiectiv introduse de prefect şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, cu organe de tutelă administrativă, actul administrativ atacat este suspendat de drept până la soluţionarea cauzei.
*Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în total sau în parte, a actului atacat. În această situaţie instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
* Judecarea cererilor de suspendare se face de urgenţă iar hotărârea instanţei de contencios este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Totodată hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept iar introducerea recursului nu suspendă executarea
* Cererile în contenciosul administrativ pot fi formulate şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, ori după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. De asemenea persoana acţionată astfel în judecată, îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu emită un act administrativ.
*Dacă acţiunea se admite funcţionarul chemat în judecată în calitate de pârât, va putea fi obligat la plata daunelor stabilite de instanţă, în solidar cu autoritatea publică emitentă a actului.
*În faza de judecată, etapa scrisă urmăreşte ca părţile litigiului să nu fie surprinse de pretenţiile şi apărările lor având la dispoziţie mijloacele procedurale pentru încunoştinţarea reciprocă.
*După finalizarea etapei scrise a procedurii de judecată, urmează etapa dezbaterilor contradictorii pe baza probelor administrate în cursul procesului. Cererile în contenciosul administrativ se judecă de urgenţă şi cu precădere, în şedinţă publică. Şedinţa de judecată reprezintă modalitatea specifică de rezolvare a litigiului pe cale judiciară. În funcţie de complexitatea acţiunilor specifice contenciosului administrativ procesul judiciar se poate finaliza într-o singură şedinţă sau pe parcursul a mai multor şedinţe, ţinându-se seama de celeritatea soluţionării litigiului.
*În etapa finală instanţa de judecată procedează la soluţionarea cauzei iar soluţiile instanţei de contencios administrativ pot fi: de anulare în totalitate sau în parte, a actului administrativ şi de obligare a autorităţii publice să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris. Odată cu aceste soluţii instanţa se va pronunţa şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii şi va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, sau a cheltuielilor de judecată dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
*Obligarea unei părţi a litigiului dedus judecăţii, la plata cheltuielilor de judecată se face la cerere şi are la bază ideea de culpă procesuală. Dacă se ridică excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios şi aceasta a fost admisă, nu se poate reţine culpa procesuală, în sarcina vreunei părţi care să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece obligaţia de verificare a competenţei revine instanţei de judecată şi nu părţilor litigante.
*Când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate: dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei obligaţii; suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere; obliga la plata unor despăgubiri pentru daune materiale şi morale.
*Hotărârea instanţei de contencios administrativ se redactează şi se motivează de urgenţă, în cel mult 10 zile de la pronunţare şi trebuie să cuprindă motivele de drept şi de fapt.
*Judecarea acţiunilor împotriva ordonanţelor Guvernului şi a dispoziţiilor din ordonanţe se face în funcţie de soluţia dată de instanţa de contencios constituţional. În consecinţă instanţa de judecată, după înregistrarea cererii, dacă apreciază că excepţia invocată, îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege81, va sesiza prin încheiere motivată Curtea Constituţională şi totodată va suspenda soluţionarea cauzei pe fond până la soluţionarea excepţiei.
*După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată repune cauza pe rol şi va da termen, cu citarea părţilor, numai dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională. În caz contrar instanţa va respinge acţiunea inadmisibilă.
*Dacă decizia de declarare a neconstituţionalităţii unor ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă a Guvernului este urmarea unei excepţii ridicată în altă cauză, instanţa de judecată sesizată conform legii va proceda la judecarea litigiului după regulile contenciosului în anulare.
*Judecarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ se face de către instanţa de contencios administrativ, în urma sesizării acesteia oricând, prin încheiere motivată de către o altă instanţă de drept comun în faţa căreia a fost ridicată această excepţie.
*Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în şedinţă publică după regulile procedurii de urgenţă, cu citarea părţilor iar soluţia acesteia este supusă recursului care se declară în termen de 48 de ore de la pronunţare ori de la comunicare şi se judecă în termen de 3 zile de la înregistrare, cu citarea părţilor prin publicitate.
*În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.