Consid Gen- Contractul de concesiune

Consideraţii generale

*În general prin concesiune se înţelege operaţiunea juridică care are ca finalitate punerea în valoare a unor activităţi economice, servicii publice, unităţi de producţie ale unor regii autonome şi terenuri proprietate de stat.(2)
În perioada interbelică regimul juridic al concesiunii a fost reglementat prin Legea pentru organizarea şi administrarea pe baze comerciale a întreprinderilor şi avuţiilor publice,(3) şi prin Legea contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public. (4)
*Potrivit legii toate întreprinderile, instituţiile, exploatările şi aşezămintele publice care nu aveau atribuţii exclusiv administrative precum şi toate bunurile şi drepturile care făceau parte dintr-un domeniu public sau privat al statului, judeţelor comunelor sau din domeniul oricăror alte instituţii de utilitate publică, aflate sub controlul acestora erau obligate să se organizeze şi să se administreze în una din următoarele forme:
a) arendare sau închiriere;
b) concesiune;
c) regie publică sau comercială;
d) regie mixtă;
e) regie cooperativă;
f) o combinaţie din două sau mai multe astfel de sisteme.
*Durata concesiunii pentru bunurile domeniului public nu putea depăşi 30 de ari iar pentru cele ce aparţineau domeniului privat al statului, judeţelor comunelor şi instituţiile aflate sub controlul acestora de 50 de ani.
*Concesiunile domeniului public au jucat un rol deosebit în crearea şi dezvoltarea statului modern şi a organizării sale, contribuind totodată la progresul civilizaţiei şi la îmbunătăţirea vieţii comunitare fără a greva bugetul public, ci dimpotrivă aducându-i venituri. (5) Experienţa franceză în domeniul concesionării şi delegării serviciilor publice fiind deosebit de bogată şi destul de veche a fost receptată şi în sistemul nostru de drept.
*O amploare deosebită a luat astăzi un nou concept în legătură cu administrarea patrimoniului public şi anume Parteneriatul Public/Privat (P.P.P), un nume nou dat unei idei mai vechi. Acest parteneriat are o largă aplicabilitate în domeniul serviciilor publice, fapt benefic recunoscut de altfel de organisme internaţionale, precum Banca Mondială sau B.E.R.D., luându-se în considerare că pentru dezvoltarea acestor servicii, resursele financiare bugetare sunt insuficiente.
*Actul juridic care stă la baza concesiunii domeniului public este contractul de concesiune supus unui regim juridic derogatoriu dreptului comun, dominat de ideea apărării interesului public şi nu de realizare a unor beneficii.
*Contractul de concesiune are ca obiect transmiterea dreptului şi corelativ a obligaţiei de a exploata un bun proprietate publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, a unei activităţi sau a unui serviciu public de interes naţional sau local, în schimbul plăţii unei sume de bani, cu titlu de redevenţă, pe o durată determinată.
*În realizarea obiectului contractului de concesiune particularul acţionează pe riscul şi răspunderea sa dobândind un drept de folosinţă asupra acestuia care îi permite să culeagă fructele concesiunii.
*În ţara noastră regimul general al concesiunii este reglementat prin Legea nr. 219/1998 (6) în aplicarea căreia s-au emis Normele Metodologice –cadru, aprobate prin Hotărârea Guvernului 216/1999.(7)
*Potrivit legii concesionarea se face în baza unui contract prin care o persoană numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată de cel mult 49 de ani, unei alte persoane numită concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevenţe. Prin urmare, din definiţia legală a concesiunii rezultă trei variante ale acesteia şi anume: concesiunea de servicii publice, concesiunea de bunuri şi concesiunea de activităţi economice.
8Pe lângă normele generale ale concesiunii prevăzute în legea cadru, dispoziţii legale privind concesionarea unor bunuri, servicii publice şi activităţi sunt cuprinse în legea fundamentală şi în alte legi speciale cum sunt:
*- Legea nr15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale;( Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor; (9) Legea nr.18/1991 privind fondul funciar; (10) Hotărârea Guvernului 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei închirierii şi locaţiei de gestiune;(11) Legea nr. 134/1995 a petrolului;(12) Ordonanţa Guvernului nr.30/1995 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării unor tronsoane de căi de comunicaţie terestre, autostrăzi şi căi ferate ;(13) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.63/1998 privind energia electrică şi termică;(14) Legea a minelor nr.85/2003;(15)
*Bunurile proprietate publică fiind inalienabile pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
*Potrivit legii, pot face obiectul unei concesiuni doar bunurile activităţile sau serviciile publice din următoarele domenii:
a) transporturile publice;
b) autostrăzile, podurile şi tunelurile rutiere cu taxă de trecere;
c) infrastructurile rutiere, feroviare, portuare şi aeroporturile civile;
d) construcţia de hidrocentrale noi şi exploatarea acestora inclusiv a celor aflate în conservare;
e) serviciile poştale;
f) spectrul de frecvenţe şi reţelele de transport şi de distribuţie pentru telecomunicaţii;
g) activităţile economice legate de cursurile de ape naturale şi artificiale, lucrările de gospodărire a apelor aferente acestora, staţiile şi instalaţiile de măsurători hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor şi amenajările piscicole;
h) terenurile proprietate publică, plajele, cheiurile şi zonele libere;
i) reţelele de transport şi de distribuţie a energiei electrice şi termice;
j) reţelele de transport prin conducte şi de distribuţie a petrolului şi gazelor combustibile;
k) reţelele de transport şi de distribuţie publică a apei potabile;
l) exploatarea zăcămintelor minerale şi a substanţelor solide şi fluide;
m) exploatarea surselor termale;
n) resursele naturale ale zonei economice maritime şi ale platoului continental;
o ) bazele sportive, locurile de recreere, instituţiile profesioniste de spectacole;
p) unităţile medico-sanitare, secţiile sau laboratoarele din structura acestora precum şi serviciile medicale auxiliare;
r) activităţile economice legate de punerea în valoare a monumentelor şi siturilor istorice;
s) colectarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor;
t) orice alte bunuri , activităţi sau servicii publice care nu sunt interzise prin legi organice speciale.
*Totodată legea interzice concesionarea bunurilor, activităţilor sau serviciilor publice în privinţa cărora nu există autorităţi de reglementare, ale căror avize sunt obligatorii în ceea ce priveşte preţurile sau tarifele practicate de concesionari.
*Guvernul, consiliile judeţene sau locale pot aproba prin hotărâre, ca act administrativ unilateral, concesionarea şi altor bunuri, activităţi sau servicii care aparţin proprietăţii private a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale ce nu sunt enumerate de legea cadru. Redevenţa obţinută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, iar modul de calcul şi de plată al acesteia se stabileşte de către ministerele de resort ori de către autorităţile administraţiei publice locale.