Consid Gen- Activitatea administratiei publice

* Activitatea administraţiei publice fiind deosebit de complexă, ca urmare a sarcinilor ce le au de îndeplinit autorităţile administrative, procesul de executare a legii şi al celorlalte acte bazate pe lege are un conţinut bogat iar înfăptuirea lui reclamă diferite forme de activitate.
* Acţiunea administrativă cuprinde atât mijloacele juridice de concretizare a funcţiei administrative a statului şi regulile de organizare şi funcţionare a instituţiilor politico-administrative, cât şi formele pe care le îmbracă această acţiune.
* Actul administrativ, ca act de organizarea executării şi executare propriu-zisă a legilor, constituie principalul mijloc juridic care stă la baza activităţii autorităţilor administraţiei publice.
* Actele juridice sunt manifestări de voinţă unilaterale, bilaterale sau multilaterale prin care iau naştere, se modifică, se transmit ori încetează anumite drepturi şi obligaţii, în cadrul unor raporturi de drept cu caracter general sau concret.
* Autorităţile administraţiei publice realizează în activitatea lor atât acte juridice administrative, cât şi acte juridice civile. Din punct de vedere formal, acte administrative sunt toate actele care provin de la autorităţile administrative, realizate în activitatea de organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia.
* Astfel în această categorie includem actele administrative de autoritate, actele administrative preparatorii, actele administrative consultative, actele administrative de executare, actele doveditoare, dispoziţiile curente de serviciu şi actele de îndrumare curentă, actele de procedură, actele administrative de gestiune şi actele administrativ-jurisdicţionale.
* Actele administrative de autoritate sunt emise în mod unilateral de organele administrative, în temeiul puterii publice pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Ele pot fi normative sau individuale.
* Actele preparatorii determină elaborarea unui act juridic administrativ, învederând necesitatea măsurilor luate, oportunitatea şi raţiunea lor practică. Amintim printre acestea, actele în care se consemnează cercetările ce se efectuează în urma unor reclamaţii ori sesizări, anchetele administrative, actele de revizie contabilă şi cele care cuprind verificările sau constatările făcute de organele competente.
* Actele administrative consultative au un rol deosebit în apărarea legalităţii şi ele sunt: avizul, acordul, aprobarea, confirmarea şi ratificarea unui act juridic.
* Avizele sunt păreri pe care organul care emite un act le cere altui organ sau unei persoane putând fi: facultative, consultative şi conforme (obligatorii). Cererea avizului facultativ rămâne la latitudinea organului emitent al actului iar dacă l-a cerut, nu este obligat să ţină seama de opinia pe care o exprimă.
* Avizele consultative trebuie cerute de organul emitent al actului, altfel actul respectiv devine ilegal. Cu toate acestea, organul emitent nu este ţinut să respecte conţinutul avizului consultativ. Avizele conforme conţin opinii obligatorii pentru organul emitent al unui act care trebuie să le ceară celui îndrituit de lege, însă aceste avize nu obligă la emiterea actului. Prin urmare, dacă organul emitent nu este de acord cu conţinutul avizului, poate să nu emită actul respectiv.
* Actele administrative care condiţionează caracterul executoriu al unui act de autoritate sunt: acordul, aprobarea. confirmarea şi ratificarea. Acordul condiţionează legalitatea actului emis şi exprimă consimţământul altui organ administrativ în legătură cu acest act. El poate fi prealabil, concomitent sau posterior emiterii unui act administrativ.
* Acordul prealabil se deosebeşte atât de avizul facultativ, cât şi de cel consultativ. Bunăoară, spre deosebire de avizele facultative şi consultative, când organul emitent poate lua măsuri contrare opiniei exprimate prin aviz, în cazul acordului prealabil legea cere consimţământul unui alt organ şi nu numai opinia lui.
* Totodată acordul prealabil se deosebeşte şi de avizul conform. În timp ce avizul conform nu produce el însuşi efecte juridice, în cazul acordului acesta este o manifestare de voinţă care se alătură voinţei emitentului actului. Prin urmare, acordul prealabil nu obligă autoritatea emitentă să pună în executare acel act .
* În dreptul nostru, de cele mai multe ori, organul al cărui acord se cere pentru valabilitatea unui act administrativ este superior în ierarhia administrativă, celui care emite actul. În acest caz, dacă acordul este cerut de lege înainte de emiterea actului, el este numit uneori şi autorizaţie. (1)
* Aprobările sunt în general manifestări de voinţă ale organului superior prin care acesta se declară de acord cu un act emis de un organ inferior care fără această manifestare de voinţă posterioară lui nu ar produce conform legii efecte juridice. Aprobarea nu adaugă nimic la efectele juridice ale actului aprobat. (2)
* Confirmarea presupune un act administrativ prealabil al unui organ inferior al administraţiei publice care devine valabil odată ce organul ierarhic superior s-a declarat de acord cu conţinutul lui. În dreptul administrativ confirmarea are trei accepţiuni. Uneori această noţiune este folosită pentru a comunica unei persoane interesate că organul emitent al unui act înţelege să-şi menţină punctul de vedere exprimat anterior.
* În acest caz confirmarea nu produce nici un efect şi nici nu condiţionează valabilitatea actului emis anterior. În alte cazuri confirmarea este dată pentru a acoperi un viciu al actului emis anterior. Această confirmare este de fapt un act administrativ distinct de cel confirmat şi produce efecte retroactive uneori, dacă sunt întrunite condiţiile de retroactivitate ale actelor administrative.
* De asemenea noţiunea confirmării are semnificaţia unei forme procedurale, atunci când organul superior dă de fapt o aprobare, fără care actul anterior nu poate fi pus în executare.
* Ratificarea este manifestarea de voinţă a unui organ administrativ superior prin care îşi dă acordul cu privire la conţinutul actului administrativ al unui organ inferior care însă se bucură din momentul emiterii lui de toate caracteristicile actelor administrative, fiind executoriu prin el însuşi. Prin urmare, ratificarea constituie modalitatea prin care organul ierarhic superior îşi exercită dreptul de control asupra acestor acte şi descarcă de răspundere organul emitent.
* Actele de executare sunt manifestări de voinţă ale organelor administraţiei publice prin care se aduc la îndeplinire actele juridice administrative ori judecătoreşti sau chiar direct dispoziţiile legii, fără a crea raporturi juridice noi, dar producând anumite efecte de drept. Asemenea acte sunt bunăoară poprirea executorie, sechestrul aplicat pentru recuperarea unor creanţe, luarea unei inscripţii ipotecare asupra unui imobil, etc.
* Actele doveditoare sunt înscrisuri cu putere probatorie ce provin de la autorităţile administrative, prin care se atestă existenţa unui raport sau act juridic, ori a unei situaţii de fapt sau de drept, purtând în general denumirea de certificate sau adeverinţe.
* Dispoziţiile curente de serviciu şi actele de îndrumare curentă sunt manifestări de voinţă care vizează buna funcţionare a autorităţilor administraţiei publice. Aceste dispoziţii nu sunt acte juridice pentru că nu crează drepturi sau obligaţii noi, ci au ca scop numai realizarea unor drepturi sau obligaţii stabilite anterior prin alte acte cu caracter juridic.
* Actele de procedură au menirea de a asigura legalitatea elaborării sau executării actelor administrative şi de a ocroti drepturile persoanelor care se află într-un litigiu sau între care s-a legat raportul juridic dat. Aceste acte deşi nu au caracter juridic pot produce unele efecte de drept. Bunăoară, somaţia adresată debitorului înainte de chemarea în judecată atrage obligarea acestuia la cheltuielile de judecată, chiar dacă a recunoscut datoria la prima înfăţişare. Deasemenea înştiinţarea de plată ori somaţia adresată de organele financiare unui contribuabil, care nu a plătit impozitul are ca efect punerea în întârziere şi trecerea la executarea silită, în cazul în care debitul nu este acoperit în termenul prevăzut de lege.
* Actele administrative de gestiune sunt acte juridice încheiate de organele administrative pentru gospodărirea şi dezvoltarea patrimoniului aparţinând proprietăţii publice, având ca prototip contractele administrative.
* Actele administrativ-jurisdicţionale sunt emise de organele de jurisdicţie administrativă în soluţionarea litigiilor apărute între administraţie şi administraţi în condiţiile legii
* Autorităţile administraţiei publice au sarcini nu numai în conservarea şi dezvoltarea proprietăţii publice, ci şi în gospodărirea, mărirea sau micşorarea patrimoniului proprietăţii private a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale. În realizarea acestei activităţi autorităţile administrative pot intra în relaţii cu particularii, încheind acte civile fie sub forma contractelor civile, fie comerciale.
* Diversitatea căilor juridice de realizare a activităţii administrative evidenţiază faptul că pe lângă asemănări, între ele există şi deosebiri. Principala deosebire o constituie regimul juridic aplicabil acestor acte. În timp ce actelor administrative unilaterale şi contractelor admnistrative li se aplică un regim de drept public, actelor de natură civilă li se aplică un regim de drept civil sau comercial.
* Activitatea materială a administraţiei publice se realizează prin fapte materiale juridice producătoare de efecte juridice, ca urmare a transformărilor ce se produc în lumea materială înconjurătoare, operaţiuni materiale tehnice sau administrative care au semnificaţia unor lucrări de birou, efectuate de personalul autorităţilor administraţiei publice, şi servicii publice, create pentru satisfacerea unor nevoi de interes general.
* Mijloacele instituţionale ale administraţiei publice cuprind instituţiile politico-administrative, înzestrate atât cu puterea de comandă socială, cât şi cu prerogativele executării legilor, şi autorităţile administrative care asigură organizarea executării şi executarea în concret a legilor sau prestarea de servicii publice.
* Prin natura activităţii pe care o desfăşoară, instituţiile politico-administrative sunt inseparabil legate de înfăptuirea politicii statului în domeniul administraţiei publice, având un rol important în structurarea interesului general ca valoare politică.
* Conform art. 102 din Constituţie, Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Deci Guvernul fiind în principal o autoritate politică, în baza dreptului de comandă socială stabileşte valorile politice de interes general pentru întreaga societate, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. Ca autoritate administrativă Guvernul realizează atât valorile politice exprimate în legile Parlamentului, cât şi în propriile sale acte adoptate în baza delegării legislative sau a autonomiei normative.
* Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Prefectul este o autoritate politico-administrativă care reprezintă pe plan local administraţia guvernamentală, având menirea de a realiza valorile politice stabilite în programul de guvernare şi de a conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale.
* Consiliile locale şi primarii fiind autorităţi administrative autonome, constituite în urma jocului politic, rezolvă trebuinţele publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii, având un rol determinat în structurarea interesului public local, ca valoare politică.
* Consiliul judeţean constituit în urma alegerilor este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
* Autorităţile administrative realizează trebuinţele sociale, valorizate politico-normativ, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Asigurarea ordinii publice prin măsuri de poliţie administrativă şi gestionarea serviciilor publice, reprezintă formele acţiunii administrative ale autorităţilor administraţiei publice.