Executarea contractului administrativ

Executarea contractului administrativ

* Prerogativele administraţiei decurg din contractul administrativ care conţine atât reguli generale de executare, cât şi sancţiunile aplicabile în caz de neexecutare normală.
* Administraţia publică dispune chiar şi în materia contractelor de prerogative exorbitante dreptului comun, în numele interesului general, fiind legitimate de acesta. Dar cocontractantul administraţiei nu este lipsit de orice prerogative întrucât interesul său particular este respectat, având dreptul la echilibrarea financiară a contractului.
* Pentru asigurarea respectării obligaţiilor părţilor contractului administrativ trebuie să prevadă şi sancţiunile aplicabile. Din acest punct de vedere dreptul administrativ prezintă o notă de originalitate prin reglementarea exercitării de către administraţia publică a unui drept de sancţionare unilaterală a contractantului.


4.1. Prerogativele administraţiei publice

* Prerogativele administraţiei rezultă din clauzele contractului administrativ şi din actele normative în vigoare. Chiar dacă aceste prerogative nu sunt prevăzute în contract, administraţia publică nu poate renunţa la ele întrucât aparţin de plin drept persoanelor publice contractante. Aceste prerogative sunt:
* - Dreptul de îndrumare şi control. În orice moment al executării contractului administraţia publică dispune de un drept de îndrumare şi de verificare a modului în care cocontractantul îşi respectă obligaţiile asumate. Dreptul de control se exercită în măsura în care se urmăreşte buna executare a contractului, iar administraţia nu poate renunţa la el. Existenţa dreptului de control nu creează numai drepturi în profitul administraţiei ci şi îndatoriri. Bunăoară responsabilitatea administraţiei publice poate fi angajată şi în cazul exercitării dreptului de control dacă prin această activitate se împiedică executarea normală a contractului;
* - Dreptul de sancţionare. Contractele administrative prevăd expres că administraţia poate aplica numeroase sancţiuni cocontractanţilor săi, în cazul executării defectuoase a obligaţiilor asumate. Aceste sancţiuni sunt indispensabile asigurării continuităţii serviciului public, neputând fi aplicate decât în condiţiile legii şi în concordanţă cu gravitatea situaţiei constatate.
* Administraţia publică poate aplica sancţiuni pecuniare, sancţiuni de natură coercitivă şi sancţiuni rezolutorii.
* Sancţiunile pecuniare sunt mai puţin grave şi pot fi penalităţi de întârziere sau amenzi.
* Sancţiunile de natură coercitivă urmăresc executarea contractului cu toate carenţele constatate în sarcina cocontractantului. În această situaţie administraţia fie că se substituie cocontractantului şi execută ea însăşi contractul, fie că substituie în locul acestuia un terţ. Sancţiunile coercitive pot fi aplicarea sechestrului, exploatarea în regie sau executarea silită.
* Sancţiunea cea mai gravă este rezilierea contractului. Rezilierea ca sancţiune se aplică în defavoarea cocotranctantului potrivit legii. Această sancţiune este cea mai gravă întrucât cocontractantul pierde beneficiul contractului, fără a avea dreptul la despăgubiri. Totodată rezilierea este sancţiunea cea mai generală pentru că este susceptibilă de a fi aplicată tuturor contractelor administrative.
* - Dreptul de modificare unilaterală a contractului. Acest drept al administraţiei a fost recunoscut de către jurisprudenţă încă de la începutul secolului nostru şi cu toate controversele, el există şi astăzi, însă se exercită într-o măsură limitată. Bunăoară administraţia nu va putea modifica unilateral clauzele financiare al contractului şi nici elementele sale fundamentale. În caz contrar cocontractantul este în drept să refuze executarea contractului şi să ceară rezilierea acestuia la instanţa competentă.
- Dreptul de reziliere a contractului. Administraţia poate uza de dreptul de reziliere numai în interesul serviciului public. Acest drept nu poate fi confundat cu rezilierea ca sancţiune. Rezilierea contractului administrativ se poate realiza fie pe cale administrativă, fie pe cale judecătorească.
* Rezilierea pe cale judecătorească poate interveni la cererea particularului sau la cererea administraţiei, când aceasta renunţă voluntar la dreptul său de a pronunţa rezilierea ori la cererea unei alte părţi.

4.2. Drepturile cocontractantului

* În executarea contractului administrativ cocontractantul beneficiază de anumite garanţii. Bunăoară particularul are dreptul de menţinere a echilibrului financiar al contractului. Totodată cocontractantul are dreptul de a primi din partea administraţiei, toate facilităţile referitoare la executarea contractului. Astfel, unele clauze ale contractului pot avea prevederi care să-l protejeze pe particular faţă de eventuali concurenţi, iar în materie financiară, drepturile sale faţă de administraţie sunt garantate cel mai bine.
* Pe baza principiului echilibrului financiar al contractului administrativ s-a impus teoria impreviziunii care este o ilustrare a teoriei civiliste a îmbogăţirii fără cauză justă. De remarcat că nu orice eveniment imprevizibil, în executarea contractului administrativ, intră în conţinutul noţiunii de impreviziune. Pentru a se putea obţine indemnizaţia de impreviziune, circumstanţele invocate de cocontractant trebuie să fie nu numai excepţionale, ci ele trebuie să antreneze o mărire a redevenţei sau o creştere a cheltuielilor de exploatare, ne avute în vedere iniţial, la executarea normală a contractului.
* Teoria impreviziunii se bazează pe principiul continuităţii serviciului. Acest fapt înseamnă că cocontractantul nu va putea invoca dificultăţile executării contractului pentru a întrerupe executarea acestuia, deoarece neasigurând continuitatea serviciului, el nu va putea obţine indemnizaţia de impreviziune. Această teorie se aplică atât contractelor ce privesc serviciile publice, cât şi altor contracte administrative ori de câte ori se poate invoca un deficit în executarea normală a acestora.


4.3. Încetarea contractului administrativ

* Contractul administrativ poate înceta odată cu realizarea obiectului său sau la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat. În unele cazuri însă contractul administrativ este susceptibil de a lua sfârşit, înainte de termen, prin voinţa părţilor sau în caz de forţă majoră.
* Altă modalitate de încetare a contractului administrativ o constituie rezilierea acestuia de către administraţie fie cu titlu de sancţiune, fie că nu există o vină a cocontractantului, dacă acest lucru este cerut de interesul public, sau pe cale judecătorească, la cererea particularului ori a administraţiei, când aceasta renunţă voluntar la dreptul său de a pronunţa rezilierea.
* În mod obişnuit contractele administrative au o durată determinată care se stabileşte în contract potrivit legii. Aceste contracte pot să conţină clauze privind posibilitatea reînoirii lor. Uneori reînoirea contractului administrativ poate fi rezultatul unei clauze tacite de continuitate.
* Pe durata executării contractului administrativ cocontractantul poate să transfere unui terţ beneficiul şi sarcinile acestuia cu aprobarea autorităţilor competente. Cesionarea neautorizată este lovită de nulitate şi duce la desfacerea contractului administrativ, cocontractantul neputându-se prevala de drepturile contractului, fiind legat de obligaţiile asumate.
* Pe lângă contractele cu durată determinată, administraţia poate încheia contracte administrative cu executare instantanee, cum sunt bunăoară cele privind livrarea unor bunuri sau acordarea unor împrumuturi, etc.
* La încheierea contractului administrativ părţile procedează la efectuarea mai multor operaţii privind mijloacele materiale şi cele financiare. Astfel are loc transferul proprietăţii bunurilor ce au făcut obiectul contractului administrativ sau utilizarea acestora.
* În cazul lucrărilor publice actul final al încheierii contractului administrativ îl reprezintă recepţia lucrării. Actul de recepţie determină transferul proprietăţii asupra lucrării şi momentul din care curge termenul de garanţie prevăzut de lege precum şi preluarea riscurilor lucrării.
* Bunurile contractului de cesiune pot fi bunuri returnabile care datorită importanţei lor se restituie gratuit concedentului fiind ab initio proprietate publică. Alte bunuri prezintă un interes scăzut pentru persoana publică sau nu sunt amortizate la sfârşitul concesiunii fiind astfel calificate bunuri reluate. Ca urmare, în contul acestora colectivitatea publică are facultatea de a stabili şi încasa o indemnizaţie medie.
* Totodată expirarea contractului administrativ antrenează clarificarea conturilor financiare dintre părţi. De regulă părţile întocmesc un decont general şi definitiv care are ca scop încheierea relaţiilor contractuale.


4.4. Responsabilitatea contractuală a administraţiei

* În dreptul administrativ regulile generale ale responsabilităţii contractuale sunt diferite faţă de cele ale dreptului comun. Datorită prerogativelor exorbitante, câmpul responsabilităţii contractuale a administraţiei este restrâns iar uneori legea prevede chiar iresponsabilitatea totală sau parţială a acesteia faţă de cocontractanţii săi.
* La baza responsabilităţii contractuale a administraţiei stau două principii. În primul rând cocontractanţii administraţiei nu pot obţine reparaţie prin invocarea unui regim de responsabilitate extracontractuală care le este mai favorabil. Atât timp cât există relaţii contractuale particularii nu pot invoca, în sarcina administraţiei, decât regulile responsabilităţii contractuale. Cele mai multe cazuri de responsabilitate contractuală a administraţiei sunt fără angajarea culpei acesteia. În al doilea rând, în lipsa unei clauze contrare, responsabilitatea contractuală a administraţiei este angajată numai în situaţiile prevăzute de lege.