Părţile în litigiul de contencios administrativ

*În litigiul de contencios administrativ, subiectele indispensabile procesului sunt instanţa de judecată şi părţile acestuia, reclamantul şi pârâtul, precum şi alte persoane sau autorităţi publice.
*Calitatea de reclamant o poate avea orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private, vătămate prin acte administrative. Potrivit legii calitatea de reclamant o poate avea şi prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau interes legitim.
*Ca organe de tutelă administrativă, prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici dobândesc legitimarea procesuală activă, în calitate de reprezentanţi ai administraţiei guvernamentale, potrivit dispoziţiilor constituţionale care prevăd că Guvernul asigură conducerea generală a administraţiei publice. În această calitate prefectul poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră ilegale iar Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca la instanţele de contencios administrativ competente, actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se încalcă legislaţia privind Statutul funcţionarilor publici. Prin aceste acţiuni organele de tutelă administrativă urmăresc asigurarea respectării dreptului obiectiv, ca ansamblu al normelor juridice în vigoare la un moment dat şi ca urmare, atât prefectul, cât şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îşi exercită atribuţiile legale şi nu îşi valorifică un drept subiectiv.
*Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal dobândeşte potrivit legii legitimare procesuală activă şi poate solicita instanţei de contencios administrativ constatarea nulităţii acesteia, dacă actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, la cererea celor interesaţi, instanţa se va pronunţa şi asupra legalităţii actelor civile încheiate, în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse.
* Avocatul Poporului poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, dacă în urma controlului efectuat, potrivit legii sale organice, apreciază ilegalitatea unui act sau excesul de putere al unei autorităţi publice iar aceste aspecte nu pot fi înlăturate decât în justiţie. Când Avocatul Poporului a fost sesizat de o persoană fizică, acţiunea în contencios administrativ se introduce la instanţa de la domiciliul petentului întrucât petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant urmând a fi citat în această calitate..
*Potrivit dispoziţiilor constituţionale, în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. În consecinţă Ministerul Public a dobândit legitimitate procesuală activă potrivit căreia, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică apreciază că încălcarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere are obligaţia să sesizeze instanţa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Ca şi în cazul acţiunilor promovate de Avocatul Poporului petentul dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
*Ministerul Public mai poate sesiza instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anulare a unui act administrativ normativ emis sau adoptat cu exces de putere de către o autoritate publică prin care se vatămă un interes public. Competenţa de soluţionare a acţiunii judiciare revine instanţei de judecată de la sediul autorităţii publice emitente care poate din oficiu sau la cerere să introducă în cauză organismele sociale cu personalitate juridică, interesate.
*Prin organisme sociale interesate se înţelege diferite „structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi alte asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative”.
*Acţiunile introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefect şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici precum şi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.
*Judecarea acţiunilor de contencios administrativ se face cu participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public care are dreptul de a formula cereri, de a pute concluzii şi de a exercita căile ordinare sau extraordinare de atac.
*Calitatea de pârât în litigiul de contencios administrativ o poate avea autoritatea publică centrală sau locală care a emis sau a adoptat ori a încheiat actul administrativ vătămător. Potrivit legii calitatea de pârât o poate avea şi funcţionarul autorităţii publice care a elaborat actul administrativ vătămător sau care se face vinovat de refuzul rezolvării cererii, în situaţia în care reclamantul solicită despăgubiri pentru paguba cauzată ori pentru întârziere. De asemenea această calitate – în sens larg- o poate avea şi funcţionarul ierarhic superior celui care a emis actul, când este chemat de acesta în garanţie şi a dat ordin scris să semneze actul a cărei legalitate – totală sau parţială – este supusă judecăţii. În sens strict procesual, chemarea în judecată a funcţionarului ierarhic superior este o formă a intervenţiei forţate prevăzută de Codul de procedură civilă.
*Determinarea calităţii de parte în litigiile de contencios administrativ prezintă nu numai o importanţă teoretică, dar şi practică având în vedere esenţa contenciosului administrativ de a fi principalul instrument juridic de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, împotriva abuzurilor administrative.