Natura juridică a răspunderii contravenţionale

*În actuala reglementare răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii administrative iar stabilirea naturii ei juridice prezintă o importanţă atât teoretică, cât şi practică deoarece în caz de lacună legislativă, ne interesează să ştim la care formă de răspundere putem apela. De asemenea contravenţia fiind scoasă din sfera ilicitului penal s-a pus problema de a şti, dacă legiuitorul a dorit sau nu să cuprindă prin noţiunea de contravenţie toate abaterile administrative sau, dimpotrivă, în cadrul larg al acestei sfere, el a separat un domeniu limitat de fapte pe care le-a definit astfel, tocmai pentru a se putea diferenţia de celelalte.(74)
*In legătură cu natura juridică a răspunderii contravenţionale, în literatura de specialitate au fost emise mai multe păreri (75). Astfel într-o opinie se susţine că răspunderea administrativă este o variantă a răspunderii penale întrucât în situaţia în care reglementarea legală nu este completă, întregirea acesteia s-ar face cu regulile dreptului penal, avându-se în vedere că în cele mai multe cazuri, actele normative asimilează contravenţia cu infracţiunea deoarece aceasta provine din dreptul penal.
*Într-o opinie contrară se susţine că normele privind răspunderea administrativă, nu pot fi completate cu dispoziţii împrumutate din dreptul penal, deoarece legea contravenţiilor stipulează expres că dispoziţiile acestei legi se întregesc cu prevederile Codului de procedură civilă care se aplică în mod corespunzător. Dacă dispoziţiile de sancţionare administrativă s-ar întregi cu regulile răspunderii penale, în mod obligatoriu şi judecarea plângerilor s-ar face după regulile procedurii penale avându-se în vedere legătura strânsă dintre dreptul material şi cel procedural. Or, acest fapt este contrazis de prevederi legale exprese.
*Pentru soluţionarea acestei probleme în alte opinii se face apel la regulile răspunderii civile, luându-se în considerare tocmai prevederile legale amintite mai sus, sau se apreciază că răspunderea administrativă pentru contravenţii este o formă nouă de răspundere, specifică dreptului socialist (76).
*Instanţa supremă a statuat că întreaga procedură de sancţionare a contravenţiilor are un caracter civil-administrativ iar trimiterea pe care reglementarea legală o face la Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător, se referă la executarea sancţiunii închisorii contravenţionale şi acest fapt, nu schimbă natura juridică a cauzei din civilă în penală (77).
*Răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii administrative bazată pe încălcarea sau nesocotirea unei norme administrative. Nerespectarea normei administrative reprezintă un fapt administrativ care este denumit şi abatere administrativă. Includerea contravenţiilor în sfera abaterilor administrative a făcut ca în literatura juridică, uneori să se pună semnul egalităţii între răspunderea administrativă şi cea contravenţională, alteori răspunderea contravenţională este considerată o formă a răspunderii administrative iar regimul său juridic este în mod preponderent un regim de drept administrativ, dar ea nu reprezintă o formă tipică a răspunderii administrative ci forma atipică imperfectă (78).
*Într-un alt punct de vedere se susţine că în stabilirea naturii juridice a răspunderii contravenţionale, nu s-a dezvoltat încă o teorie ştiinţifică pe baza căreia să se fundamenteze concluzia că răspunderea administrativă include ca o parte componentă şi răspunderea pentru contravenţii. Răspunderea pentru contravenţii fiind în această optică o formă a răspunderii juridice, o parte componentă a acesteia, esenţial pentru configurarea ei fiind faptul că principiile, conţinutul şi consecinţele care o caracterizează sunt reglementate prin legi. Din logica interioară a acestei concluzii decurge şi afirmaţia, cu valoare de principiu, potrivit căreia răspunderea contravenţională nu poate interveni, într-un caz concret, decât în temeiul unei reglementări juridice, adică a unui act normativ de un anumit nivel, ceea ce îi asigură, de altfel caracterul unei răspunderi legale.(79)
*Referitor la sfera abaterilor administrative, în doctrină, punctul de vedere majoritar subliniază că scopul urmărit de legiuitor prin legea contravenţiilor, nu a fost acela de a reglementa toate abaterile administrative ci doar abaterile ce reprezintă contravenţii, chiar dacă acestea prezintă similitudini cu restul abaterilor administrative de care uneori delimitarea poate fi dificilă.
*Într-o opinie se precizează că între abaterile administrative şi contravenţii nu există deosebiri, ele fiind forme ale aceloraşi încălcări ale normelor de drept(80). De asemenea se mai susţine că noţiunea abaterii administrative este folosită în două sensuri: sensul larg prin care se înţelege orice încălcare a normelor de drept administrativ şi care poate să atragă răspunderea administrativă sau măsuri de executare silită şi sensul restrâns prin care se înţelege numai înlăturarea normelor de drept, ce reprezintă o contravenţie şi antrenează răspunderea contravenţională(81).
*Într-o altă concepţie, contrară se arată că faptul că unele dintre abaterile administrative, contravenţiile îşi au originea în dreptul penal şi numai prin voinţa legiuitorului au devenit abateri administrative, sub forma contravenţiilor, nu poate să ducă la concluzia că, în dreptul administrativ sunt reglementate două feluri de încălcări ale normelor de drept – abateri administrative şi contravenţii – cu două sancţiuni corespunzătoare, sancţiuni administrative şi sancţiuni contravenţionale, întrucât contravenţia se diferenţiază de abaterea administrativă atât prin configuraţia de ilicit administrativ, cât şi prin regimul sancţionator. (82)
*În actuala reglementare legală, păstrându-se denumirea de contravenţii pentru faptele din sfera ilicitului administrativ şi reintroducându-se sancţiunea închisorii contravenţionale pentru astfel de fapte, corespunzător vechii sancţiuni închisoarea poliţienească, regimul juridic al contravenţiei trebuie privit prin prisma prevederilor referitoare şi la executarea sancţiunilor privative de libertate. Acest lucru se impune astăzi cu necesitate ca urmare a noilor dispoziţii constituţionale referitoare, în special la garantarea libertăţii individuale. De aceea considerăm că stabilirea justă a regimului juridic al contravenţiei se poate realiza prin reintroducerea acesteia în sfera ilicitului penal şi revenirea la sistemul nostru tradiţional de împărţire a infracţiunilor în crime, delicte şi contravenţii(83).
*Un autor analizând natura juridică a contravenţiei, consideră că în actuala reglementare legală, contravenţia, având o natură administrativă, nu are valoare constituţională. Ea poate fi oricând modificată de către legiuitorul ordinar care poate adopta alte soluţii, cu singura limită pusă de Constituţie ca fapta contravenţională să nu intre în domeniul penal. Această concluzie este fundamentată pe dispoziţiile art.41 alin 8 şi art.69 alin.1, din Constituţie care fac referire la confiscarea numai în condiţiile legii a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii şi la trimiterea în judecată penală ori contravenţională a deputatului sau senatorului cu încuviinţarea camerei din care fac parte, după ascultarea lor. (84)
*In opinia noastră această concluzie nu poate fi primită întrucât se bazează pe o interpretare speculativă a dispoziţiilor constituţionale. Constituţia României este o constituţie modernă şi bine structurată, bazată pe principiile dreptului public. Ea permite atât integrarea sistemului legislativ, existent la data adoptării ei, între-o viziune nouă, cât şi dezvoltarea acestuia, în contextul noilor exigenţe constituţionale. Normele constituţionale au caracter general şi valoare de principii, de idei călăuzitoare pentru fiecare ramură de drept şi de aceea şi sensul cuvintelor folosite de constituant este mai larg decât legislaţia de ramură.
*În textele constituţionale invocate de autorul menţionat, valoarea principială a acestor norme vizează alte instituţii ale dreptului şi nici de cum nu se poate trage concluzia la care a ajuns autorul citat. Totodată, având în vedere şi dispoziţiile constituţionale privind legiferarea, apreciem că nu există nici un impediment constituţional pentru legiuitorul ordinar de a schimba natura juridică a contravenţiei din administrativă în penală. Dimpotrivă, consacrându-se constituţional principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor, se impune reintroducerea contravenţiei în sfera ilicitului penal, tocmai datorită necesităţii sancţionării acesteia şi cu închisoare contravenţională.
Mai este de luat în seamă faptul că prin anumite acte normative speciale, contravenţiile sunt sancţionate pecuniar, mai sever decât faptele penale.