Natura juridică a concesiunii

Natura juridică a concesiunii

* În literatura de specialitate, natura juridică a concesiunii este privită diferit, din perspectiva dreptului civil şi a dreptului administrativ. În doctrina interbelică s-au exprimat 3 puncte de vedere şi anume:
a)de acceptare a teoriei contractelor administrative în sens restrâns (J.H.Vermeulen, E.Tarangul, I.Vântu);
b) de respingere a oricărei teorii a contractelor administrative (A.Teodorescu, P.Negulescu);
c) de acceptare a teoriei contractelor administrative în sens larg (P. Strihan). (16)
* Teoria contractelor administrative este o construcţie a dreptului francez modern bazată pe jurisprudenţa Consiliului de stat care a fost preluată de doctrinari de seamă şi au dezvoltat-o în lucrări de mare valoare ştiinţifică. (17)
* Odată cu intensificarea raporturilor juridice dintre administraţia publică şi particulari, teoria franceză a contractului administrativ a pătruns şi în România în legătură cu concesionarea unor servicii publice şi a unor lucrări publice, mai cu seamă în beneficiul unor firme cu capital străin. Însă lipsa unei legislaţii corespunzătoare care să reglementeze expres existenţa contractelor administrative, mentalitatea vremii şi inexistenţa jurisdicţiei administrative speciale în subordinea executivului, au creat reticenţe atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă, în aplicarea teoriei contractelor administrative.
* În prezent concesiunea este calificată ca fiind fundamentată pe regimul juridic al contractului administrativ, derogatoriu de la dreptul comun, opinie pe care o împărtăşim şi care este majoritară în doctrina de drept administrativ(18) sau este privită ca un act juridic de natură mixtă, de drept public şi de drept privat care este alcătuit din două părţi: partea reglementară, ce reflectă prerogativele de putere publică şi partea contractuală, ce dă expresie intereselor private ale celor două părţi.(19)
* Legea cadru a concesiunii nu face distincţie între proprietatea publică şi cea privată fapt ce evidenţiază voinţa legiuitorului de a aplica acelaşi regim juridic concesiunilor celor două categorii de bunuri, în funcţie de interesul general şi opţiunea celor care administrează patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
* Într-o părere pe care nu o împărtăşim se susţine că în ce priveşte contractul de concesiune a bunurilor din domeniul privat al statului şi a unităţilor administrativ teritoriale, acesta nu poate fi considerat drept un contract administrativ ci unul civil supus regulilor de drept comun.(20)