Noţiunea de poliţie administrativă

3. Noţiunea de poliţie administrativă

Cuvântul “poliţie” provine din latinescul “poliţia” care are semnificaţia de organizare politică şi administrativă precum şi din cuvântul grecesc “politeia” care înseamnă cetate şi activitatea de ordine în stat (6). După o altă opinie cuvântul poliţie are la origine grecescul “polis” care are semnificaţia de oraş dar şi reuniune de cetăţeni, de stat (7).
De-a lungul istoriei cuvântul poliţie a dobândit semnificaţia de administraţie, de reglementare, folosindu-se bunăoară termenii poliţie regală, intendent de poliţie, de justiţie, de finanţe etc. Încă din antichitate, în oraşele greceşti existau organizaţii poliţieneşti alcătuite din ephor, archon şi strateg. La romani paznicii ordinii publice erau numiţi censor sau aedili iar ulterior au căpătat denumirea de praefectus urbi (.
Termenul de poliţie a fost receptat şi în spaţiul românesc fiind întâlnit în documentele din secolele XVII şi XVIII, cu semnificaţia de activitate de stat, activitate a domnitorului şi oblăduitorului ţării.
În vechiul limbaj juridic cuvântul poliţie desemna orice comandament destinat realizării scopurilor societăţii politice (9). Astăzi deşi există o pluralitate de termeni pentru explicarea semnificaţiei cuvântului poliţie, în literatura de specialitate occidentală există apropieri asupra coordonatelor care definesc sintagma poliţia administrativă şi originea acesteia, fiind considerată expresia dreptului de poliţie de care dispune statul pentru realizarea protejării şi restabilirii ordinii publice (10).
După cel de-al doilea război mondial, în statele occidentale a continuat perfecţionarea şi modernizarea poliţiei administrative, prin depolitizarea şi intelectualizarea personalului acesteia iar în ţările din estul Europei, conceptual de poliţie s-a restrâns la un grup de atribuţii şi organe ale Ministerului de Interne care prin agenţi militari foloseau forţa de coerciţie, în special pentru prevenirea, constatarea şi cercetarea infracţiunilor.
În mod tradiţional poliţia administrativă este definită prin raportare la ordinea publică, avându-se în vedere clasica triadă: liniştea, securitatea şi salubritatea publică (11). În literatura juridică actuală din ţara noastră, într-o părere se susţine că poliţia administrativă reprezintă un ansamblu de măsuri care au ca obiect menţinerea ordinii publice, necesare vieţii şi convieţuirii oamenilor într-o societate civilizată (12).
De asemenea într-o altă definiţie, poliţia administrativă reprezintă ansamblul activităţilor organelor administraţiei publice prin care se stabilesc regulile generale şi cele individuale, în limitele cărora se pot desfăşura acţiunile particularilor fără ca prin aceasta ordinea socială să fie prejudiciată (13).
Într-o altă concepţie din literatura juridică franceză se contestă definirea poliţiei prin raportare la ordinea publică, apreciindu-se că activitatea de poliţie există atunci când o autoritate administrativă este învestită cu o competenţă care îi permite fie să reglementeze numeroase activităţi sau raporturi ale particularilor, fie să intervină în aceste ocazii prin intermediul deciziilor individuale, având în vedere că obiectul măsurilor care intervin interesează mai puţin. Totul poate deveni obiect al poliţiei administrative, cu condiţia ca o astfel de competenţă să fie recunoscută autorităţii administrative, de către legiuitor (14).
Pentru definirea poliţiei administrative atât în plan teoretic, cât şi din perspectiva dreptului pozitiv, apreciem că nu se poate face abstracţie de noţiunea de ordine publică. Într-un astfel de demers interesează mai puţin împotriva cui se iau măsurile de poliţie, deoarece prezintă importanţă doar raţiunea luării acestor măsuri şi anume protejarea unui interes general.
Indiferent de accepţiunile date noţiunii de poliţie, în esenţa ei, aceasta nu este un serviciu public, ci o formă de acţiune a administraţiei care constă în reglementarea activităţii particularilor, în vederea asigurării menţinerii şi restabilirii ordinii publice.