Gestiunea funcţiei publice administrative

* Conceptul de gestiune a funcţiei publice este consacrat în legislaţia majorităţii
ţărilor Uniunii Europene şi chiar în legislaţia referitoare la Statutul funcţionarilor
Comunităţilor Europene.
*Prin noţiunea de gestiune a funcţiei publice se înţelege activitatea de organizare
a carierei funcţionarului public, faţă de care în ţările Uniunii Europene se manifestă o
grijă deosebită.
*Cariera funcţionarului public poate fi lineară întrucât presupune exercitarea
funcţiei publice în clasa cerută pentru ocuparea acesteia, de la recrutare şi până la
încetarea activităţii. Cariera lineară este tipică pentru exercitarea funcţiei publice
administrative, însă liniaritatea carierei nu afectează dinamismul funcţiei ci presupune
dreptul la stabilitate în funcţie consacrat atât pe cale legală, cât şi statutară. Prin
stabilitatea în funcţia publică se înţelege situaţia legală a funcţionarului public care nu
poate fi transferat, sancţionat sau înlocuit decât în anumite cazuri, cu respectarea
formelor prevăzute de lege.
* Organizarea funcţiei publice pe baza sistemului carierei, deosebit de cel al
salariaţilor din domeniul privat presupune existenţa corpului funcţionarilor publici,
supuşi aceluiaşi regim statutar. Gestiunea funcţiei publice poate fi analizată atât din
punct de vedere material funcţional, cât şi într-un sens formal-organic, corespunzător
analizei administraţiei publice şi serviciilor publice.
* În sens material-funcţional gestiunea funcţiei publice cuprinde actele juridice şi
operaţiunile materiale prin care se recrutează funcţionarii publici şi se materializează
situaţia lor profesională, în timpul derulării carierei, de către structurile de organizare a
funcţiei publice.
* Sensul formal-organic evocă autorităţile şi organele implicate în derularea
activităţilor de gestionare a funcţiei publice atât din cadrul administraţiei centrale, cât
şi a administraţiei locale.
*Gestiunea funcţiei publice este fundamentată pe principiile subordonării
ierarhice şi a democratizării funcţiei publice. Pe baza ierarhiei, funcţionarul public se
află sub autoritatea superiorului său, atât în privinţa desfăşurării activităţii, cât şi în
legătură cu situaţia lui profesională şi derularea carierei. În cazul săvârşirii unor
ilegalităţi, funcţionarul public nu poate interveni direct prin opunere la aceste măsuri,
ci poate doar să apeleze la căile de atac prevăzute de lege.
* Principiul subordonării ierarhice este supus astăzi unor limitări, de natură a
împiedica luarea unor măsuri arbitrare sau ilegale, prin stabilirea concretă a
prerogativelor şefului ierarhic, în conformitate cu fişa postului şi a instituirii unor
garanţii pentru funcţionarii aflaţi în raporturi de subordonare.
* Principiul democratizării funcţiei publice armonizează ierarhia administrativă
întrucât pe cale statutară se reglementează dreptul funcţionarului public subordonat, de
a-şi influenţa destinul său profesional, printr-o implicare efectivă în gestionarea
carierei sale.
* Gestionarea funcţiei publice se realizează atât de către structuri administrative
interne, cât şi de organe centrale, create prin Legea statutului funcţionarilor publici.
* Gestionarea curentă a resurselor umane şi a funcţiilor publice este organizată şi
realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment
specializat, care colaborează direct cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici.
Pentru asigurarea gestionării eficiente a resurselor umane şi pentru urmărirea carierei
funcţionarului public, autorităţile şi instituţiile publice întocmesc dosarul profesional
al fiecărui funcţionar public. Conţinutul dosarului profesional se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor publici.
* Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor
profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în condiţii de
siguranţă. Dacă raportul de serviciu al funcţionarilor publici încetează sau în caz de
transfer, autoritatea sau instituţia publică este obligată să păstreze o copie a dosarului
profesional iar originalul se înmânează celui în cauză, pe bază de semnătură.
*Totodată autorităţile sau instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice modificare intervenită în
situaţia funcţionarilor publici.
*Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa
naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici precum şi la dosarul
profesional al funcţionarului public, au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor
cu caracter personal, în condiţiile legii iar la solicitarea funcţionarului public,
autoritatea sau instituţia publică este obligată să-i elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în specialitate şi în funcţia
publică.
* În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii paritare care
au rolul de a contribui la armonizarea intereselor funcţionarilor publici pe timpul
derulării carierei lor, în concordanţă cu interesul general urmărit de funcţia publică.
*Comisia paritară se poate constitui fie în fiecare autoritate sau instituţie publică, fie
pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice aflate în aceiaşi structură
organizatorică, în funcţie de numărul funcţionarilor publici. În alcătuirea comisiei
paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici.
*Dacă sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat,
reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din
respectiva autoritate sau instituţie publică.
* Reprezentanţii funcţionarilor publici în comisia paritară pot să fie desemnaţi
din rândul funcţionarilor publici, aleşi în organele de conducere ale sindicatului
reprezentativ sau din rândul reprezentanţilor funcţionarilor publici, aleşi pentru
negocierea acordurilor cu conducerea autorităţii sau instituţiei publice. Dacă s-a
constituit o singură comisie paritară pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice,
aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau
instituţii publice, desemnaţi conform legii.
* Comisiile paritare sunt consultate la negocierea de către autorităţile sau
instituţiile publice a acordurilor cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici
sau cu reprezentanţii acestora. Această consultare este obligatorie la negocierea
acordurilor colective cu sindicatele reprezentative sau cu reprezentanţii funcţionarilor
publici, însă rezultatul consultării poate fi luat în seamă sau nu de către autoritatea sau
instituţia publică.
* Pe lângă activitatea de consultare, comisiile paritare participă la stabilirea
măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care
sunt constituite şi urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite între sindicatele
reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor publici, cu autorităţile sau instituţiile
publice.
* Activitatea comisiei paritare se materializează prin întocmirea de rapoarte
trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiţiile
legii, pe care sunt obligate să le comunice conducerii autorităţii sau instituţiei publice,
precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici.
* Acordurile colective se încheie anual de către autorităţile sau instituţiile publice
cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii
funcţionarilor publici şi cuprind numai măsuri referitoare la : a) constituirea şi
folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă; b) sănătatea
şi securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecţionarea profesională;
alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele
de conducere ale organizaţiilor sindicale.
* Pentru încheierea acordurilor colective privind raporturile de serviciu ale
funcţionarilor publici autoritatea sau instituţia publică este obligată să furnizeze
sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici, informaţiile
necesare acestei activităţi.
*Ca organ central de gestiune a funcţiei publice s-a înfiinţat Agenţia Naţională a
Funcţionarilor publici, în subordinea Ministerului Administraţiei şi internelor. Agenţia
are personalitate juridică şi este organ de specialitate al administraţiei publice centrale,
guvernamentale, fiind condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de
către primul-ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. În
exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual.
* Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici are următoarele atribuţii:
a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi
funcţionarii publici;
c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică
şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor
publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a
legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare
pentru funcţionarii publici;
f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici;
g) controlează propunerile de instruire a funcţionarilor publici, stabilite ca
urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici;
h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea
tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de
perfecţionare a funcţionarilor publici;
i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor
publice şi a funcţionarilor publici;
j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi
recrutării pentru funcţiile publice generale, avizează şi monitorizează recrutarea pentru
funcţiile publice specifice;
k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile
de serviciu din motive ne imputabile lor;
l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele
de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale
funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul său de
activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice, Planul de
ocupare a funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului;
p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al
funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului. Totodată Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
*Planul de ocupare a funcţiilor publice se elaborează de Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivelul
naţional şi se supune spre aprobare Guvernului. Prin planul de ocupare a funcţiilor
publice se stabileşte :
a) numărul funcţiilor publice rezervate promovării funcţionarilor
publici care îndeplinesc condiţiile legale;
b) numărul funcţiilor publice care vor fi rezervate absolvenţilor programelor de formare specializată în administraţia publică,
organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de instituţii similare din
străinătate;
c) numărul funcţiilor publice care vor fi ocupate prin concurs;
d) numărul funcţiilor publice care vor fi înfiinţate;
e) numărul funcţiilor publice care vor fi supuse
reorganizării, numărul maxim de funcţii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe grade
profesionale;
g) numărul maxim al funcţionarilor publici de conducere .
* Pe lângă aceste atribuţii Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ţine evidenţa
funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii
publice, pe baza datelor furnizate de acestea, potrivit legii.
* Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa naţională a
funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici precum şi situaţia disciplinară a
funcţionarilor publici, pe baza cazierului administrativ.
Cazierul administrativ este un
act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu sunt
radiate în condiţiile legii fiind necesar în următoarele cazuri:
a) desemnarea unui
funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor
publici;
b) desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia de disciplină;
c) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară; d) ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
e) în orice alte situaţii prevăzute de lege.
*Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a)funcţionarului public interesat;
b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
c) preşedintele comisiei de disciplină;
d) altor persoane prevăzute de lege.
* Pentru realizarea atribuţiilor sale, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici beneficiază de legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios
administrativ, competentă potrivit legii atât în privinţa actelor prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii
publici, constatate ca urmare a activităţii proprii de control, cât şi în cazul refuzului acestor autorităţi şi instituţii publice de a aplica prevederile legale, în domeniul
funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.
*Actul atacat este suspendat de drept. Totodată Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi
prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităţile şi instituţiile publice locale.