Drepturile funcţionarilor publici

*Funcţionarii publici au în condiţiile legii o serie de drepturi de natură politică,
economică şi socială. Aceste drepturi sunt determinate de stat pe cale generală,
impersonală şi unilaterală pentru toţi funcţionarii publici şi au fost calificate ca fiind
drepturi obiective, în conformitate cu statutul funcţionarilor publici.
* Potrivit legii funcţionarii publici au drepturi generale, caracteristice angajaţilor
în muncă şi drepturi specifice care decurg din natura funcţiei pe care o exercită,
precum şi drepturi în legătură cu profesia lor, realizată în cadrul funcţiei publice.
* Drepturile statutare ale funcţionarilor publici sunt următoarele:
a)dreptul la opinie este garantat de lege ca expresie a consacrării constituţionale a
libertăţii de exprimare. Acest drept presupune o conduită adecvată a funcţionarului
public atât la serviciu, cât şi în afara acestuia, bazată pe neutralitate, loialitate şi
creşterea prestigiului autorităţii sau instituţiei publice din care face parte. Totodată
legea interzice orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de
apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare
materială, origine socială, sau de orice altă asemenea natură;
b)dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicarea statutului
funcţionarilor publici şi care îi vizează în mod direct. Acest drept cu valoare de
principiu reflectă democratizarea funcţiei publice şi realizarea dialogului social;
c)dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, cu excepţia celor
care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici cărora le este interzis acest
drept prin statute speciale. Acest drept social-politic este consecinţa dreptului
constituţional a liberei asocieri în partide politice, sindicate şi alte forme de asociere.
*În baza acestui drept funcţionarii publici pot în mod liber să înfiinţeze organizaţii
sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. Dreptul la
asociere sindicală este interzis înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de
conducere şi unor funcţionari cu statut special în considerarea importantei activităţi
desfăşurate, pentru promovarea interesului public care trebuie să primeze în dauna
celui privat;
d)dreptul la grevă este recunoscut în condiţiile legii speciale cu respectarea
principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public, ca o garanţie pentru apărarea
intereselor profesionale, economice şi sociale ale funcţionarilor publici;
e)dreptul la salariu pentru activitatea desfăşurată. Salariul reprezintă contravaloarea
activităţii desfăşurate de funcţionarul public şi se compune din: a) salariul de bază; b)
sporuri pentru vechimea în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului
profesional. Totodată funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi
salariale, în condiţiile legii. Funcţionarii publici de conducere pe lângă salariul de bază
primesc o indemnizaţie de conducere. Salarizarea funcţionarilor publici se face în
conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a
funcţionarilor publici5.
f)Dreptul la gratuitatea uniformei în cazul funcţionarilor publici care au obligaţia
purtării uniformei. Activitatea acestor funcţionari publici este reglementată prin statute
speciale;
g)dreptul la perfecţionarea pregătirii profesionale. Acest drept se exercită în mod
continuu iar pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare
profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite.
*Drepturile salariale se acordă numai dacă funcţionarul public urmează o formă de perfecţionare organizată la
iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea sau la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii
sau instituţiei publice ori dacă perfecţionarea se realizează la Institutul Naţional de
Administraţie, la centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică
locală sau la alte instituţii specializate din ţară şi străinătate. În aceste situaţii dacă
formarea şi perfecţionarea profesională se organizează în afara localităţii unde îşi are
sediul autoritatea sau instituţia publică, funcţionarii publici beneficiază de drepturile
de delegare, în condiţiile legii.
*Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare
şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizate la iniţiativa sau în
interesul autorităţii sau instituţiei publice ori la instituţiile specializate, entităţile
publice au obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru
cheltuielile respective;
h)dreptul la o zi de muncă de 8 ore şi de 40 de ore pe săptămână. Pentru orele lucrate
din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a
timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori zile declarate nelucrătoare
funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperarea sau plata majorată cu un spor
de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate
depăşi 360 de ore într-un an. Regimul orelor lucrate peste program nu se aplică
funcţionarilor publici de conducere din raţiuni ce privesc specificul activităţii
desfăşurate şi a faptului că această activitate nu este normată;
i)dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de demnitate publică, cu excepţia
funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică
civilă din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa
naţională. Acest drept se exercită în condiţiile legii;
î)dreptul la concediul de odihnă, concedii medicale şi la alte concedii. Funcţionarii
publici au dreptul pe lângă indemnizaţia de conducere, la o primă egală cu salariul de
bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat. Concediul
de odihnă constituie una din formele timpului liber a funcţionarului public care are o
importanţă deosebită atât prin influenţarea pozitivă a sănătăţii funcţionarului public şi
a creşterii randamentului muncii acestuia, cât şi prin avantajele de natură economică
ce decurg din plata indemnizaţiei cuvenite funcţionarului public pe timpul efectuării
concediului. Pe lângă concediul de odihnă, funcţionarii publici au dreptul la concedii
medicale plătite conform legii, la concedii de studii plătite sau fără salariu, concedii
plătite pentru maternitate şi pentru creşterea şi educarea copilului precum şi alte
concedii potrivit legii. În perioada concediului de boală, a concediului de maternitate
şi a celui pentru creşterea şi educarea copilului, raportul de serviciu a celui în cauză nu
poate înceta şi nu poate fi modificat decât din iniţiativa funcţionarului public;
j)dreptul la condiţii normale de muncă şi igienă de natură să le ocrotească sănătatea şi
integritatea fizică şi psihică. Acest drept se poate exercita fie prin asigurarea
condiţiilor corespunzătoare de muncă şi igienă la locul de muncă a funcţionarilor
publici, fie în cazuri excepţionale, pentru motive de sănătate prin schimbarea
compartimentuluiîn care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Schimbarea
compartimentului se poate face pe o funcţie publică corespunzătoare, dacă
funcţionarul public este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii care îi revin;
k)dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii;
l)dreptul la pensie şi la celelalte drepturi de asigurare, potrivit legii. În caz de deces al
funcţionarului public membrii familiei care au dreptul la pensie de urmaş, primesc pe
o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a
funcţionarului public decedat. În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost
emisă din vina autorităţii sau instituţiei publice, în termen de 3 luni de la data
decesului, aceasta va achita în continuare salariul de bază avut de decedat până la
emiterea deciziei privind pensia de urmaş;
m)dreptul la protecţia legii în exercitarea atribuţiilor. Fiind purtător al autorităţii
publice funcţionarul public şi familia sa sunt proteguiţi atât prin mijloace
administrative, cât şi penale. Potrivit legii autoritatea sau instituţia publică în care îşi
desfăşoară activitatea este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva
ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victime în exercitarea
funcţiei publice sau în legătură cu acesta. Pentru garantarea acestui drept autoritatea
sau instituţia publică este obligată să ceară sprijinul organelor obligate, potrivit legii.
*Dacă în timpul exercitării atribuţiilor, funcţionarul public a suferit un prejudiciu
material din culpa autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea,
aceasta este obligată să-l despăgubească conform legii.