Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei săvârşite

*Prin voinţa legiuitorului caracterul contravenţional al unei fapte ilicite săvârşită în anumite condiţii obiective este înlăturat, ca urmare a nerealizării unei dintre trăsăturile esenţiale ale contravenţiei şi anume vinovăţia. Astfel potrivit legii, caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită. Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată.
*Legea nu defineşte cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei ilicite, fiind aproape identice cu cele din dreptul penal unde acestea sunt definite de legiuitor. În consecinţă pentru aplicarea acestor cauze, în dreptul contravenţional se recurge la prevederile normelor penale fiind în principiu admis, că orice lege se completează cu dispoziţiile cuprinse în alte legi asemănătoare, chiar dacă acest fapt nu se prevede expres(91).
*1.Legitima apărare poate apărea în cadrul relaţiilor sociale în anumite situaţii de conflict care dau naştere la fapte grave. În caz de legitimă apărare o persoană are dreptul să riposteze pentru a se apăra de consecinţele dăunătoare ce s-ar putea răsfrânge asupra acesteia, a altei persoane sau asupra unui interes public. Potrivit legii este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin viclenie, violenţă, efracţie sau alte asemenea mijloace , într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit, ţinând de acesta. *Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale, cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În cazul legitimei apărări înlăturarea caracterului contravenţional al faptei este determinată de absenţa trăsăturilor esenţiale ale vinovăţiei. Pentru a fi în prezenţa legitimei apărări este necesar existenţa mai multor condiţii şi anume: a) fapta de apărare să fie precedată de un atac; b) atacul să fie material, direct şi injust; c)atacul să fie periculos; d) fapta săvârşită pentru înlăturarea atacului să fie o contravenţie prevăzută şi sancţionată de un act normativ; e) să existe acţiunea de respingere a unei fapte de pătrundere fără drept prin viclenie, violenţă, efracţie şi alte asemenea mijloace, într-un imobil sau loc împrejmuit ce ţine de acesta; f) apărarea să fie proporţională cu intensitatea atacului.
*2.Starea de necesitate presupune apărarea unor valori sociale apărate de lege care se află în stare de pericol, ce justifică săvârşirea unei contravenţii pentru salvarea acestora. Potrivit legii este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat astfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public. Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a săvârşit contravenţia şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
*3.Constrângerea fizică şi morală exercitate asupra unui contravenient de către altă persoană înlătură caracterul contravenţional al faptei. Potrivit legii nu constituie contravenţie fapta prevăzută de un act normativ săvârşită din cauza unor constrângeri fizice căreia contravenientul nu i-a putut rezista. De asemenea nu constituie contravenţie fapta prevăzută într-un act normativ care este săvârşită din cauza unei constrângeri morale exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana contravenientului ori a altuia şi care nu poate fi înlăturat în alt mod.
*4.Cazul fortuit constă în intervenţia unui eveniment sau a unei întâmplări, ce nu puteau fi prevăzute şi care au ca urmare producerea unui rezultat socialmente periculos. În consecinţă caracterul contravenţional al faptei ilicite este înlăturat întrucât făptuitorul nu a avut posibilitatea de a prevedea factorul extern care a produs rezultatul periculos, lipsind deci factorul intelectiv ce duce la săvârşirea contravenţiei fără vinovăţie.
*5.Iresponsabilitatea datorită stării mintale a contravenientului sau din alte cauze, pe baza cărora acesta nu-şi putea da seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele, înlătură caracterul contravenţional al unei fapte ilicite. Caracteristic stării de iresponsabilitate este lipsa discernământului datorită unor anomalii sau boli mintale care nu-i permit contravenientului să înţeleagă natura şi semnificaţia acţiunilor sale ori nu poate fi stăpân pe acestea. Starea de incapacitate psihică a contravenientului poate fi permanentă sau temporară şi trebuie stabilită în raport de fiecare faptă săvârşită de un organ medical de specialitate.
*6.Beţia involuntară completă înlătură caracterul contravenţional al faptei ilicite dacă făptuitorul în momentul săvârşirii contravenţiei se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe. Beţia completă provoacă abolirea discernământului unei persoane care nu-şi mai poate da seama ori nu mai poate fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile sale. Beţia completă poate fi accidentală sau voluntară. Potrivit legii, starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe, nu înlătură caracterul contravenţional al unei fapte putând constitui, după caz, doar o circumstanţă atenuantă sau agravantă. În situaţia beţiei complete accidentale fapta ilicită nu poate fi sancţionată contravenţional, lipsindu-i una din trăsăturile esenţiale şi anume vinovăţia.
*7.Eroarea de fapt pentru a înlătura caracterul contravenţional al faptei ilicite presupune că făptuitorul în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul contravenţional al faptei. Prin urmare în cazul erorii de fapt, făptuitorul deşi are discernământul faptelor sale, în momentul săvârşirii contravenţiei îşi reprezintă în mod greşit realitatea obiectivă, având în vedere că nu cunoştea acele stări de fapt, situaţii sau împrejurări existente în momentul comiterii faptei ori le cunoştea greşit. Eroarea de fapt fiind o cauză personală de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei ilicite, nu produce efecte juridice faţă de alţi participanţi la săvârşirea acesteia.
*8.Infirmitatea contravenientului înlătură caracterul ilicit al faptei săvârşite dacă are legătură cu contravenţia, fiind o cauză care nu are corespondenţă în dreptul penal. Infirmitatea este o stare anormală a unei persoane ce presupune un defect fizic, congenital sau dobândit care îi diminuează posibilitatea de acţiune socială şi prin voinţa legiuitorului, nu săvârşeşte fapta cu vinovăţie.