Funcţia publică administrativă

*Conceptul de funcţie publică este în strânsă corelaţie cu noţiunile de putere
publică, autoritate publică sau organ public, serviciu public şi interes public. Orice
societate organizată în stat se bazează pe prerogativele puterii publice, în vederea
satisfacerii intereselor generale, publice ale societăţii.
*În consecinţă organizarea statală reflectă necesităţile ce trebuie satisfăcute în
cadrul sistemului social iar valorile pe care le realizează autoritatea statală sunt valori
politice, stabilite potrivit specificului organizării societăţii. Aceste valori privesc
satisfacerea trebuinţelor de interes general, într-un regim de putere publică, pe baza
prerogativelor constituţionale care fac să prevaleze interesul public faţă de cel privat.
*Serviciile publice, indiferent de natura sau forma de organizare, realizează
activităţi proprii potrivit competenţei lor stabilită prin lege. Competenţa unui serviciu
public este strâns legată de funcţia îndeplinită în cadrul organizării statale.
*Odată cu diversificarea funcţiilor statului modern apare necesitatea înfiinţării
de noi servicii publice. Prin activitatea de legiferare Parlamentul reglementează în
mod uniform relaţiile sociale dintre membrii societăţii. Serviciul public judiciar
alcătuit din sistemul instanţelor judecătoreşti soluţionează litigiile care apar între
membrii societăţii şi aplică sancţiunile legale celor care încalcă legea.
*Pentru satisfacerea intereselor generale de apărare a ordinii publice şi a
securităţii statului, de asigurare a trebuinţelor de instruire, cultură şi sănătate a
populaţiei precum şi pentru asigurarea condiţiilor materiale de viaţă ale cetăţenilor au
fost create şi organizate serviciile publice administrative care îşi desfăşoară activitatea,
într-un regim de putere publică, pentru organizarea executării şi executarea în concret
a legilor.
*Fiecare autoritate publică sau serviciu public realizează în domeniul lor de
activitate, atributele de putere ale statului prin personalul repartizat pe diferite
structuri, compartimente funcţionale, pe criterii profesionale, pe linii ierarhice şi pe
funcţii. Prin urmare corespunzător funcţiilor fundamentale ale statului, funcţia publică
statală se realizează pe categorii de funcţii publice, între care există atât asemănări, cât
şi deosebiri. Bunăoară toate categoriile de funcţii publice se bazează pe prerogativele
de putere publică şi se deosebesc prin specificul activităţilor pe care le realizează.
*Conform dispoziţiilor constituţionale, în exercitarea mandatului lor, deputaţii şi
senatorii sunt în serviciul poporului iar statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin
lege organică. Legea privind statutul funcţionarilor publici1 se aplică tuturor
funcţionarilor publici inclusiv celor care au statute proprii, aprobate prin legi speciale,
în măsura în care acestea nu dispun altfel, reprezentând dreptul comun în această
materie.
*Potrivit legii pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a)structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b)structurile de specialitate ale
Administraţiei Prezidenţiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d)serviciile diplomatice şi consulare;
e)autoritatea vamală;
f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului de Interne;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
*Statul judecătorilor şi procurorilor este stabilit prin Constituţie şi Legea privind
statutul magistraţilor2 iar statutul cadrelor didactice şi statutul persoanelor numite sau
alese în funcţii de demnitate publică este reglementat prin legi speciale.
*Corespunzător naturii activităţii desfăşurate, funcţia publică statală poate fi de
demnitate publică, funcţie publică administrativă sau executivă şi funcţie publică
jurisdicţională.
* Noţiunea de funcţie publică este utilizată pentru a caracteriza personalul
autorităţilor şi instituţiilor publice, mai ales în raport cu salariaţii din sectorul privat şi
a evidenţia regimul juridic diferit aplicabil funcţiei publice. Bunăoară agentul unei
persoane sau salariatul unui organism de drept privat, nu are calitatea de funcţionar
public, chiar dacă serviciul public încredinţat acestor persoane private este de natură
administrativă şi agentul sau salariatul participă direct la execuţia sa.
* Studiul funcţiei publice presupune analizarea noţiunii de funcţionar public, prin
evidenţierea regimului juridic referitor la metodele de recrutare a personalului, la
modul de desfăşurare a activităţii acestuia şi la drepturile şi obligaţiile specifice. Acest
regim juridic care determină existenţa funcţionarilor publici este specific funcţiei
publice statale fiind derogatoriu de la dreptul care reglementează relaţiile de muncă
din sectorul privat.
* Persoanele fizice care ocupă în condiţiile legii funcţiile publice în vederea
realizării atribuţiilor unui serviciu public administrativ al statului, judeţului, oraşului
sau comunei se numesc funcţionari publici administrativi şi primesc pentru activitatea
desfăşurată un salariu lunar, în condiţiile legii iar persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie lunară3.
* Deosebirea dintre salariul de bază al funcţionarilor publici administrativi şi
indemnizaţia lunară a demnitarilor constă în aceea că celor remuneraţi cu indemnizaţie
lunară, nu li se cuvin sporuri şi/sau adaosuri la această indemnizaţie.
* Funcţia publică jurisdicţională este realizată de o categorie distinctă de personal,
în raport cu salariaţii, funcţionarii publici administrativi şi demnitarii publici, care
poartă denumirea de magistraţi. Magistraţii judecători şi procurori sunt numiţi în
funcţie de Preşedintele României iar judecătorii sunt inamovibili, în timp ce procurorii
se bucură de stabilitate în funcţie. Pentru activitatea desfăşurată magistraţii primesc o
indemnizaţie lunară cu anumite sporuri.
* La realizarea funcţiei jurisdicţionale mai concură magistraţi asistenţi de la
Curtea Supremă de Justiţie şi magistraţi consultanţi, pentru soluţionarea litigiilor
specifice dreptului muncii, care participă la deliberări cu vot consultativ, însă aceştia
nu beneficiază de inamovibilitate fiind numiţi şi eliberaţi din funcţie de către ministrul
justiţiei.
*Judecătorii Curţii Constituţionale şi cei ai Curţii de Conturi precum şi
procurorii acesteia din urmă sunt asimilaţi magistraţilor, îndeplinind o funcţie publică
jurisdicţională.
*Legea actuală de organizare judecătorească şi a Curţii Supreme de Justiţie, nu
precizează expres natura juridică a raportului de muncă al magistratului, cu instanţele
judecătoreşti sau parchetele cu personalitate juridică la care îşi desfăşoară activitatea.
În consecinţă atât în legislaţie, cât şi în doctrină, natura juridică a funcţiei publice
jurisdicţionale este controversată.