. Prefectul 8.1. Consideratii generale privind institutia prefectului

*Statutul prefectului, autoritate statala în judet
* Este prevazut de Constitutia României în art. 123(3) conform caruia
„prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si
conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale
celorlalte organe ale administratiei publice centrale din
unitatile administrativ-teritoriale”.
*În antichitate notiunea de prefect sau cea de prefectura
semnifica fie unitati administrative, fie functii oficiale (civile,
militare, economice etc).
*Notiunea de prefect, într-o acceptiune apropiata de cea
moderna, poate fi considerata a data din perioada napoleniana;
notiunea a fost creata dupa Marea Revolutie Franceza si pâna
în momentul modificarii Constitutiei franceze din anul 1958,
prefectul era reprezentantul Guvernului si seful administratiei
departamentului în care acesta functiona. Dupa anul 1958
*Asociatiile de dezvoltare intercomunitara reprezinta structurile de
cooperare cu personalitate juridica, de drept privat, înfiintate, în conditiile
legii, de unitatile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun
a unor servicii publice.
*Asociatia de dezvoltare intercomunitara constituita pe baza de
parteneriat între capitala României sau municipiile de gradul I si unitatile
administrativ-teritoriale aflate în zona imediata constituie zona
metropolitana.
*prefectul este reprezentantul statului, al intereselor nationale,
reprezentantul Guvernului, organ de administratie generala si
organ de coordonare a serviciilor statului din departament1.
*În tara noastra, functia de prefect a fost instituita prin
Legea nr. 396 din aprilie 1864 pentru consiliile judetene. Prin
aceeasi lege s-a înfiintat si functia de subprefect.
*În perioada de dupa anul 1944, actele normative care au
urmat nu au mai consacrat institutia prefectului. Dupa
decembrie 1989 ea a fost repusa în locul ce i se cuvine într-un
stat de drept, democratic.
*Reglementarile privind administratia publica locala din
perioada 1991 – 2004 au abordat aceasta institutie ca o „solutie
politica”, prefectul fiind supus „jocului politic”, ca oricare
membru al Guvernului4.
*Preluând practicile administrative interbelice, Legea nr.
340/2004 privind institutia prefectului evidentiaza un aspect
subliniat în literatura de specialitate si anume, profesionalizarea
acestei functii. Astfel, prefectul devine o institutie importanta
a procesului de reforma a administratiei publice, conforma cu
exigentele si normele europene, orientata catre cetatean.
Institutia prefectului are personalitate juridica,
patrimoniala si buget propriu.
*Sediul institutiei prefectului, denumit prefectura, este, de
regula, în palatul administrativ, aflat în administrarea institutiei
prefectului ori a Consiliului Judetean, respectiv a Consiliului
General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.
*Prin modificarea Legii nr. 340/20041, începând cu 1
ianuarie 2006 prefectul a pierdut statutul de demnitar, devenind
de la aceeasi data înalt functionar public, supunându-se
reglementarilor cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici2.
*Anterior modificarii Legii nr. 340/2004, prefectul era
ajutat în îndeplinirea atributiilor de catre un subprefect,
exceptie facând Municipiul Bucuresti unde existau doi
subprefecti.
*Odata cu modificarile aduse Legii nr. 340/2004,
secretarii generali ai prefecturii aflati în functie la data de 31
decembrie 2005, ca urmare a promovarii concursului de
atestare au fost numiti în functia de subprefecti, rezultând, în
acest fel, doi subprefecti la nivelul fiecarui judet si un numar de
trei subprefecti la nivelul Municipiului Bucuresti.