Finele de neprimire

Analiza finelor de neprimire
4.1. Actele administrative ale autorităţilor publice care
privesc raporturile acestora cu Parlamentul

*Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării iar statul român este organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, legislativă, executivă şi judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale.
*În consecinţă între autorităţile publice şi Parlament iau naştere raporturi constituţionale, pe baza unor acte administrative de autoritate, cu caracter politic sau de exercitare a prerogativelor constituţionale. Aceste acte reprezintă fine de neprimire neputând fi cenzurate de instanţele de contencios administrativ, având o imunitate de jurisdicţie explicată pe consideraţii bazate pe principiul separaţiei puterilor.

4.2. Actele de comandament cu caracter militar

*Actul de comandament cu caracter militar este actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine subordonaţilor, în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau război, sau, după caz, la îndeplinirea serviciului militar.
*Actele de comandament militar fiind făcute în legătură cu serviciul şi îndatoririle militare, nu sunt susceptibile de a fi atacate, prin acţiuni directe, la instanţa de contencios administrativ.28 Astfel de acte pot fi emise de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, de organele Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului administraţiei şi internelor precum şi de alte organe, în exercitarea atribuţiilor conferite de legile lor de organizare şi funcţionare.
* Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în categoria actelor de comandament cu caracter militar se cuprind şi ordinele ministrului apărării naţionale privind, printre altele, numiri, eliberări şi retrogradări în funcţie, mutări şi detaşări, treceri în rezervă, chemări în cadrele active ale armatei, cât şi orice alte probleme care privesc situaţia cadrelor militare.29 Ori de câte ori autorităţile militare acţionează în organizarea executării şi în executarea legii, în raporturile cu persoane fizice şi juridice, în vederea producerii de efecte juridice străine de necesităţile operaţiunilor militare, actele administrative emise în aceste cazuri, dacă vatămă drepturile acelor persoane, sunt susceptibile de a fi contestate prin acţiuni directe, la instanţa de contencios administrativ.30
* În literatura de specialitate s-a emis şi punctul de vedere potrivit căruia, încadrarea unui act administrativ concret, în sfera actelor de comandament cu caracter militar este o chestiune de apreciere a instanţei, bazată pe ştiinţa dreptului public, care trebuie să facă distincţie între actele autorităţilor militare, cu caracter pur administrativ, şi actele acestora care vizează comanda trupei, fie în timp de pace, fie în timp de război. 31


4.3. Actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea
cărora se prevede, prin lege organică o altă procedură judiciară

*Legea 554/2004 instituie controlul general asupra legalităţii actelor administrative, constituind dreptul comun, în materia contenciosului administrativ al actelor administrative unilaterale, 32 întregit de alte acte normative speciale, care prevăd posibilitatea de a ataca un act administrativ tot în faţa instanţelor de contencios administrativ.33
*Din raţiuni practice şi de apropiere a justiţiei de cetăţeni, anumite categorii de acte administrative sunt cenzurate de către instanţele civile, în baza unor legi speciale potrivit Codului de procedură civilă. Litigiul dintre autoritatea publică şi justiţiabil nu este unul de drept civil, ci de drept administrativ, soluţionat de către instanţa civilă ca un contencios special.
*Verificarea legalităţii actelor administrative de către instanţele civile se realizează sub forma unor contestaţii sau plângeri ori alte acţiuni adresate acestor instanţe, în condiţiile prevăzute de legea specială. Astfel de reglementări sunt bunăoară cele prevăzute de Legea 119/1996 privind actele de stare civilă, de Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, de O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, de legile electorale etc.
*În consecinţă ori de câte ori suntem în prezenţa unor astfel de acte administrative, în baza acestui fine de neprimire, ele vor fi exceptate de la controlul instituit de Legea contenciosului administrativ. Acest fapt nu ne poate duce la concluzia că astfel de litigii sunt scoase din sfera contenciosului administrativ, ci doar că instanţele judecătoreşti de drept comun care soluţionează aceste cauze, fără a fi specializate desfăşoară o activitate specifică contenciosului administrativ prin voinţa legiuitorului.

4.4. Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război,
al stării de asediu sau al celei de urgenţă

*Istoria umanităţii demonstrează că războaiele sunt o formă importantă de determinare a cadrului de fiinţare şi organizare statală a comunităţilor umane. Prin urmare războiul este definit ca o modalitate de continuare a politicii publice de către autorităţile politice, cu alte mijloace decât cele obişnuite, fiind expresia unei politici naţionale.34
*Pentru evitarea urmărilor unui război, apărarea naţională urmăreşte luarea deciziilor şi a operaţiunilor de pregătire şi organizare a luptei comune a membrilor unei comunităţi statale împotriva agresorului care utilizează forţa armată în relaţiile dintre state. În consecinţă organizarea războiului sau a apărării naţionale, reprezintă una din cele mai vechi funcţii statale exercitată de către serviciul public al apărării naţionale.
*Potrivit normelor constituţionale, cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România, în cadrul armatei care este subordonată exclusiv voinţei poporului, pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă, în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. Prin lege organică35 legiuitorul a reglementat structura sistemului naţional de apărare care cuprinde toate activităţile de pregătire a populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru realizarea acestui demers.
*Consiliul Suprem de Apărare al Ţării este autoritatea administrativă autonomă care organizează şi coordonează unitar, activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă, în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii.
*Starea de asediu este strâns legată de starea de război şi constă într-o restrângere a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pe durata existenţei cauzei care a determinat-o. Potrivit legii36 starea de asediu „reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, militară, economică, socială şi de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul ţării ori în unele unităţi administrative teritoriale, instituite pentru adaptarea capacităţii de apărare a ţării la pericole grave, actuale sau iminente, care ameninţă suveranitatea, independenţa unitatea ori integritatea teritorială a statului”.
*Starea de urgenţă constă „într-un ansamblu de măsuri excepţionale de natură politică, economică de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale care se instituie în situaţia existenţei unor pericole grave, actuale sau iminente, privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale precum şi în cazul iminenţei producerii sau a producerii unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre”. Atât starea de asediu, cât şi starea de urgenţă privesc situaţii de criză care impun măsuri excepţionale de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, cu respectarea prevederilor constituţionale.
*Actele administrative unilaterale ale autorităţilor publice emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu şi al celei de urgenţă sunt exceptate de la controlul instituit de Legea contenciosului administrativ, printr-o acţiune directă bazată pe vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, însă acestea pot face obiectul unei acţiuni pentru exces de putere.

4.5. Actele administrative care privesc
apărarea şi securitatea naţională

*Prin siguranţă naţională se înţelege „starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie”.37
*Noţiunea de siguranţă naţională este prevăzută în mai multe texte constituţionale38 iar prin Legea 5l/1991 se reglementează faptele ce constituie ameninţări la adresa siguranţei naţionale, oferind criteriul legal de apreciere al actelor administrative care se încadrează în acest fine de neprimire. Aceste acte au un pronunţat caracter politic fiind considerate acte de guvernământ.
* Organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sunt: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei, prin structuri interne specializate. Siguranţa naţională se realizează în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile omului la care este parte, fiind organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare al Ţării.
*Actele administrative care privesc apărarea şi siguranţa naţională pot face obiectul unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ doar pentru exces de putere.

4.6. Actele administrative pentru restabilirea
ordinii publice

*Prin ordine publică se înţelege „starea socială constând în normala desfăşurare a activităţii autorităţilor publice, respectarea regulilor de convieţuire socială, menţinerea liniştii publice, apărarea proprietăţii publice şi private, a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor precum şi asigurarea salubrităţii publice”.
*Ordinea publică este o ordine materială şi exterioară considerată ca o stare de fapt opusă dezordinii, adică o stare de pace socială opusă tulburărilor de orice fel. Manifestările care aduc atingere ordinii sociale, legal instituită, atrag intervenţia poliţiei administrative39.
*Actele administrative unilaterale ale autorităţilor publice emise pentru restabilirea ordinii publice pot fi cenzurate de instanţele de contencios administrativ pentru exces de putere.



4.7. Actele administrative pentru înlăturarea consecinţelor
calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor

*Acest fine de neprimire se referă la actele administrative unilaterale ale autorităţilor publice emise pentru combaterea calamităţilor naturale, incendiilor de păduri, epidemiilor, epizotiilor şi altor evenimente care prezintă pericol public, fără a fi dus la instituirea stării de necesitate.
*Calamităţile naturale pot fi: seceta, inundaţiile, cutremurele, alunecările de teren, înzăpezirile etc.
*Epidemiile se referă la răspândirea unor boli infecţioase la un număr nedeterminat de persoane iar epizotiile privesc extinderea unor astfel de boli la animale, într-o anumită perioadă sau într-un anumit teritoriu. La baza actelor administrative unilaterale pot sta şi alte elemente de o asemenea gravitate care să se încadreze în acest fine de neprimire.
*Actele administrative emise în caz de calamităţi şi sinistre care nu au condus la instituirea stării de urgenţă pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ pentru exces de putere.