Elementele constitutive ale contravenţiei

*Pentru a fi în prezenţa săvârşirii unei contravenţii, fapta antisocială trebuie să întrunească cumulativ următoarele elemente: obiectul faptei, latura obiectivă, subiectul contravenţiei şi latura subiectivă. Lipsa unei dintre aceste elemente duce la inexistenţa contravenţiei şi implicit la imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorului.
*Obiectul contravenţiei este constituit din valorile sociale apărate de normele contravenţionale cărora li s-a adus atingere sau sunt puse în pericol de fapta ilicită. De regulă contravenţiile sunt grupate în acte normative potrivit obiectului lor care se identifică după denumirea actului de reglementare.
*Latura obiectivă a contravenţiei constă în acţiunea sau inacţiunea contravenientului, producătoare de urmări periculoase, care aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea contravenţională şi apare în conţinutul fiecărei contravenţii prin descrierea trăsăturilor ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte fapte. Acţiunea ilicită priveşte săvârşirea unei fapte interzise de norma legală iar sancţiunea constă, în neîndeplinirea unei fapte la care obligă legea contravenţională. În unele situaţii faptele contravenţionale pot fi comisiv-omisive, adică în conţinutul lor intră atât acţiunea, cât şi inacţiunea.
*Subiectul contravenţiei poate fi atât persoana fizică, cât şi persoana juridică. Persoana fizică răspunde proprio nomine în cadrul raportului juridic generat de săvârşirea unei contravenţii. Această răspundere este netransmisibilă şi în consecinţă nu poate fi asumată în mod voluntar de o altă persoană. Pentru ca o persoană să fie subiect al unei contravenţii trebuie să aibă vârsta de cel puţin 14 ani iar pentru a suporta sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, legea prevede limita minimă de vârstă 16 ani. Stabilirea unei vârste minime a contravenientului este justificată de necesitatea ca persoana în cauză să aibă aptitudinea psihică de a înţelege şi de a-şi asuma obligaţiile legale precum şi capacitatea morfofiziologică de a-şi stăpâni şi dirija în mod conştient actele de conduită în raport de dispoziţiile legii.
*Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii. În consecinţă persoana juridică răspunde contravenţional în nume propriu şi în mod direct. Pentru achitarea amenzilor contravenţionale persona juridică trebuie să dispună în bugetul propriu de sumele necesare şi chiar dacă legea nu face nici o referire la recuperarea cuantumului amenzii de la persoana vinovată, nimic nu împiedică persoana juridică să procedeze la recuperarea acestor sume potrivit dreptului comun.
*Latura subiectivă a contravenţiei presupune săvârşirea faptei cu vinovăţie care este stabilită şi sancţionată prin lege. Când legiuitorul nu impune nici o condiţie a formei vinovăţiei, contravenţia se sancţionează indiferent dacă este săvârşită cu intenţie sau din culpă. În situaţia în care actele normative prevăd intenţia ca element constitutiv al contravenţiei, săvârşirea faptei din culpă, nu poate fi calificată contravenţie(86). Prin urmare în cadrul răspunderii contravenţionale, distincţia din dreptul penal între culpă şi intenţie devine relevantă, numai în măsura în care norma care stabileşte contravenţia face o asemenea distincţie(87) Fapta contravenţională este săvârşită din culpă in comitendo atunci când contravenientul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă, dar socoteşte fără temei că rezultatul nu se va produce. Când contravenientul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia să-l prevadă, fapta este săvârşită printr-o culpă in vigilendo. De subliniat că necunoaşterea legii de către contravenient nu-l exonerează de răspundere potrivit principiului nemo legem ignorare censetur.
*Într-o opinie care militează pentru caracterul autonom al răspunderii contravenţionale se apreciază că se impune o „teoretizare aparte a unei vinovăţii specifice, contravenţionale cu o altă motivaţie şi o altă semnificaţie socio-juridică decât cele ale vinovăţiei penale constituită pe intenţie ori culpă. Vinovăţia contravenţională trebuie să izvorască dintr-o realitate proprie a faptei aflată într-un raport de cauzalitate cu conduita contravenientului bazată pe o obligaţie socială şi legală care presupune două consecinţe. Mai întâi norma de comportament trebuie să preexiste oricărei norme legale de sancţionare contravenţională şi în al doilea rând norma de sancţionare devine activă numai în cazul nerespectării normei de comportament la care ea se referă”.(88)
*Pentru persoana juridică de drept privat vinovăţia pentru săvârşirea faptelor contravenţionale se stabileşte în conformitate cu acţiunea sau inacţiunea organului de conducere, faţă de sarcinile ce-i revin din actul legal de constituire iar în cazul persoanei juridice de drept public, vinovăţia se determină potrivit drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege.