Constatarea contravenţiilor

*Procedura administrativ contravenţională se declanşează odată cu constatarea unei contravenţii care constituie prima fază procedurală a tragerii la răspundere a autorului faptei ilicite. Potrivit legii fapta contravenţională se constată de către persoanele anume prevăzute în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, denumite generic agenţi constatatori care întocmesc un act de constatare denumit proces-verbal contravenţional.
*Agenţi constatatori au competenţa de a constata săvârşirea unei contravenţii în anumite domenii de activitate şi pot fi: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministrului de interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari de sectoare, primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi alte persoane prevăzute în legi speciale.
*Legislaţia în vigoare reglementează în sarcina primarului o competenţă materială generală, în timp ce ofiţerii şi subofiţerii de poliţie special abilitaţi au o competenţă materială de specialitate în domeniile privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului. Totodată legiuitorul pune accentul pe agenţii constatatori specializaţi, în anumite domenii de activitate în care sunt instituite contravenţii. Aceşti agenţi constatatori funcţionează unii în subordinea organelor centrale de specialitate, alţii în subordinea directă a Guvernului, realizând acţiuni de constatare a contravenţiilor fie ca activitate principală, fie pe lângă alte atribuţii, de specialitate, specifice funcţiei îndeplinite. De asemenea legislaţia contravenţională reglementează delegarea de competenţă în materia constatării şi sancţionării contravenţiilor.
*Delegarea de competenţă contravenţională constă în desemnarea de către o autoritate publică a unui alt organ sau agent să exercite atribuţiile de constatare a contravenţiilor care revin titularului competenţei. Bunăoară potrivit legii, miniştrii şi alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, prefecţii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii pot împuternici anumite organe sau persoane să exercite atribuţii specifice de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, în anumite domenii de activitate. Împuternicirea dată de autoritatea publică conferă persoanei respective calitatea de agent constatator, cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în actul normativ de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Dacă în timpul exercitării competenţei delegate, agentul constatator vatămă un drept prevăzut de lege, acesta va răspunde proprio nomine în condiţiile legii. În cazul în care persoana împuternicită îşi exercită atribuţiile peste limitele învestirii sau fără a avea împuternicirea legală, actele întocmite sunt lovite de nulitate.
*Ordonanţa Guvernului care reglementează regimul juridic al contravenţiei consacră regula constatării personale a contravenţiei de către agentul constatator prin propriile sale simţuri – propriis sensibus. Prin această modalitate de constatare, agentul constatator are posibilitatea, să aprecieze nemijlocit asupra acţiunilor şi inacţiunilor ilicite, a gradului de pericol social al acestora, a circumstanţelor în care s-a săvârşit fapta contravenţională şi a celorlalte împrejurări care ţin de faptă sau de persoana contravenientului pentru a putea reţine în concret fapta săvârşită şi a aplica sancţiunea corespunzătoare.
*De la regula constatării propriis sensibus a contravenţiei, legea îngăduie agentului constatator să constate săvârşirea unei fapte contravenţionale, la sesizarea persoanei vătămate, a organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată precum şi a altor persoane. În acest caz agentul constatator va stabili în prealabil, dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii, va identifica autorul faptei ilicite şi după probarea vinovăţiei acestuia, în termenul legal va lua măsuri pentru aplicarea sancţiunii.
*Procesul-verbal contravenţional materializează activitatea de constatare a contravenţiei de către agentul constatator care se poate realiza fie în prezenţa autorului faptei ilicite, fie în absenţa acestuia, pe baza constatărilor proprii ale agentului sau a probelor administrate de acesta.
Legiuitorul nu a precizat în mod expres natura juridică a procesului verbal contravenţional şi nici forţa sa probantă. Ca urmare, referitor la această problemă, în literatura de specialitate s-au exprimat păreri diferite. *Bunăoară într-o opinie se consideră că procesul- verbal de constatare a faptei contravenţionale reprezintă o operaţiune administrativă iar dacă s-a aplicat şi sancţiunea contravenţională, procesul-verbal apare ca un act administrativ jurisdicţional (101). Într-o altă opinie asemănătoare se apreciază „ că procedura contravenţională este o procedură contencioasă şi în consecinţă procesul-verbal de constatare şi sancţionare trebuie înţeles ca fiind un act cu caracter jurisdicţional”. (102).
*În concepţia unui alt autor procesul-verbal de constatare a unei contravenţii, fără ca agentul să poată aplica sancţiunea este un act administrativ pregătitor (operaţiune administrativă) care prin el însuşi, nu produce efecte juridice. Dacă procesul verbal de constatare a contravenţiei cuprinde şi sancţiunea contravenţională, acesta este un act administrativ de autoritate, obligatoriu pentru contravenient iar legalitatea lui este supusă recursului judecătoresc (103).
*În opinia noastră procesul verbal contravenţional este un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice din momentul întocmirii lui, având în vedere că prin acest act se constată încălcarea unei norme de drept şi se stabileşte autorul unei fapte ilicite, se aplică de cele mai multe ori o sancţiune care urmează a fi executată de către contravenient iar în caz de nevoie poate fi pus în executare silită. Dacă procesul-verbal contravenţional nu conţine menţiunile prevăzute expres de lege, acesta este lovit de nulitate care se constată şi din oficiu. Prin urmare procesul-verbal contravenţional, nu poate fi calificat un act administrativ-jurisdicţional întrucât nu este încheiat în cadrul realizării unei activităţi de jurisdicţie administrativă, ci prin acest act se constată o faptă ilicită iar agentul constatator, nu poate avea atât calitatea de organ administrativ, cât şi cea de judecător (104)
*Natura forţei probante a procesului verbal contravenţional nu este prevăzută în mod expres de lege. În consecinţă acest act nefiind un act autentic, în sensul dreptului civil, care să facă dovada până la înscrierea în fals, combaterea lui se poate face prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, la fel ca în cazul oricărui act administrativ de autoritate vătămător. De altfel potrivit legii, în situaţia în care contravenientul nu se află de faţă, la încheierea actului administrativ, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiunile despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor.
*Într-o opinie se susţine că „ actul de constatare a contravenţiei, încheiat la locul săvârşirii contravenţiei este un act oficial, autentic şi cu forţă probantă. Actul este oficial pentru că emană de la un agent constatator aflat în funcţie care transferă actului autoritatea statului în numele căruia instrumentează contravenţia. Autenticitatea actului de constatare derivă din faptul că, pentru a produce efectul supunerii celui în cauză exigenţelor răspunderii contravenţionale, nu trebuie în cazul încheierii lui cu respectarea legii, să fie supus aprobării vreunei autorităţi aflată în afara sistemului de organe din care face parte agentul constatator. Actul de constatare are, în virtutea legii, forţă probantă în ce priveşte existenţa faptei contravenţionale constatate şi a împrejurărilor săvârşirii acesteia, în principiu nefiind necesară administrarea unor probe pentru stabilirea faptelor la care se referă” .(105)
*Pentru motivele expuse mai sus, privind natura forţei probante a procesului verbal contravenţional, această opinie este în parte inexactă fiind de altfel contrazisă de numeroasa jurisprudenţă în materie.
Încheierea procesului-verbal contravenţional se face după identificarea autorului faptei ilicite. În acest scop contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute de lege la constatarea unei contravenţii. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, jandarmi sau gardienii publici. În situaţia în care contravenientul nu posedă asupra sa nici un act doveditor al identităţii sale, se procedează la legitimarea provizorie a acestuia, verificându-se explicaţiile sale verbale,pe baza relaţiilor obţinute conform legii.
*Procesul-verbal contravenţional se încheie în formă scrisă pentru a se putea verifica legalitatea acestuia, temeiul obiectiv al răspunderii contravenţionale, condiţiile şi împrejurările săvârşirii faptei ilicite precum şi pentru punerea în executare a sancţiunii contravenţionale, Totodată procesul-verbal contravenţional constituie actul probator al contravenţiei săvârşite atât în faţa organului sancţionator şi a instanţei de judecată, cât şi a organului de executare. De asemenea procesul-verbal contravenţional este actul ce atestă existenţa raportului juridic contravenţional, pe baza căruia se desfăşoară întreaga activitate procedurală contravenţională, până la stingerea raportului.
*Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurare, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căi de atac şi organul la care se depune plângerea.
*În cazul contravenienţilor cetăţenii străini sau cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, în procesul verbal vor fi cuprinse următoarele date de identificare a acestora: numele, prenumele, seria şi numărul paşaportului, statul emitent şi data eliberării documentului, precum şi seria şi numărul tichetului de înscriere a contravenţiilor care se eliberează la intrarea în România de către organele de poliţie de frontieră, de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României. Acest tichet se restituie aceloraşi organe la ieşirea din ţară şi dacă este cazul şi dovada plăţii amenzii contravenţionale.
*Dacă contravenientul este minor, procesul-verbal contravenţional va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
În situaţia în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal contravenţional se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal al acestuia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
*În momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să-i aducă la cunoştinţă contravenientului că are dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare iar acestea se consemnează distinct în procesul verbal, la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii actului de constatare.
*Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acestuia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului-verbal care se constată şi din oficiu.
*Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se întocmeşte, de regulă, în două exemplare, din care originalul rămâne la agentul constatator iar copia se înmânează sau se comunică contravenientului şi se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă la întocmirea actului sau refuză ori nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiunea despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de cel puţin un martor. În această situaţie procesul-verbal contravenţional va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.
*Potrivit legii la constatarea unei fapte contravenţionale, nu poate avea calitatea de martor, un alt agent constatator iar în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. Neobservarea dispoziţiilor legale privind martorul din procesul verbal contravenţional, nu atrage consecinţe juridice asupra efectelor actului de constatare, de vreme ce organul din care face parte agentul constatator se citează la soluţionarea plângerii contravenientului şi cele consemnate pot fi confirmate sau înlăturate prin orice mijloc de probă admis de lege.
*Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp, de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces verbal contravenţional iar pentru aceeaşi faptă ilicită, potrivit principiului non bis in idem, nu se pot aplica două sau mai multe sancţiuni principale, repetate.