Sancţiunile contravenţionale

*Sancţiunile contravenţionale sunt măsuri represive care se aplică pentru săvârşirea ilicitului contravenţional şi trebuie suportate de autorul faptei contrare legii. Aceste sancţiuni sunt prevăzute atât de legea cadru a contravenţiilor, cât şi de legile speciale contravenţionale şi pot fi clarificate după mai multe criterii.
Bunăoară după criteriul naturii sancţiunilor contravenţionale deosebim două categorii de sancţiuni şi anume: sancţiunile contravenţionale principale şi sancţiunile contravenţionale complementare.
*Potrivit legii, sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravenţională; şi
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii
* sancţiunile complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c) închiderea unităţii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activităţii agentului economic;
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în stare iniţială.
*Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.
*Pentru o faptă contravenţională se aplică o singură sancţiune principală care trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite şi una sau mai multe sancţiuni complementare, în funcţie de natura şi de gravitatea faptei. Avertismentul şi amenda se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică iar sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii priveşte numai persoanele fizice(98).
*Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă şi constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Această sancţiune fiind de nautră morală se poate aplica, chiar dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu prevede avertismentul ca sancţiune pentru acele fapte.
* Avertismentul are un rol deosebit în formarea unui spirit de responsabilitate a persoanei vizate şi poate contribui la armonizarea relaţiilor sociale fiind fundamentat pe semnificaţia modernă a adagiului filozofico-juridic „lex punit non solum quia pecctur, sed non peccatur”, care spune „că se pedepseşte nu pentru că s-a păcătuit, ci pentru ca să nu se mai păcătuiască”.(99)
*Amenda contravenţională este sancţiunea pecuniară (bănească) ce constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească atunci când a săvârşit o faptă prevăzută de o normă contravenţională. Amenda are caracter administrativ iar cuantumul ei este determinat de gradul de pericol social al contravenţiei săvârşite.
*Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000 lei pe când limita maximă diferă în funcţie de natura actului de contravenţionalizare. Bunăoară această limită este de un miliard de lei în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă; 500 milioane lei în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului; 50 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti; 25 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
*Existenţa unei limite minime şi a celei maxime a sancţiunii contravenţionale, îngăduie agentului constatator să individualizeze în concret sancţiunea aplicată într-un cuantum cuprins între aceste limite, în raport cu vinovăţia şi persoana contravenientului. Unele acte normative prevăd un criteriu obiectiv de calculare a cuantumului amenzii fie în cote procentuale, fie în înmulţirea de la două la cinci ori valoarea tranzacţiei etc., situaţie în care agentul care aplică sancţiunea, nu mai are posibilitatea de apreciere concretă a sancţiunii ci doar efectuează operaţiunile matematice prevăzute de lege.
*Sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii este prevăzută numai în legi sau ordonanţe ale Guvernului prin care se stabilesc şi se sancţionează anumite fapte ce constituie contravenţii. Această sancţiune se stabileşte întotdeauna alternativ cu sancţiunea amenzii contravenţionale şi poate fi aplicată numai de instanţa de judecată, dacă există consimţământul contravenientului. Potrivit art.III alin.1, din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.108/2003 ori de câte ori o lege sau o ordonanţă prevede că o contravenţie se sancţionează cu închisoare contravenţională alternativ cu amenda, referirea la sancţiunea închisorii contravenţionale se consideră făcută la sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii. Durata sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii este cuprinsă între 50 de ore şi 300 de ore, în cazul adulţilor şi de 25 de ore şi 150 de ore în cazul minorilor care au împlinit vârsta de 16 ani.
*Activitatea în folosul comunităţii se prestează după programul de muncă ori după programul şcolar al contravenientului, după caz, în domeniul serviciilor publice, pentru întreţinerea locurilor de agrement, a parcurilor şi a drumurilor, păstrarea curăţeniei şi igienizarea localităţilor, desfăşurarea de activităţi în folosul căminelor pentru copii şi bătrâni, al orfelinatelor, creşelor, grădiniţelor, şcolilor, spitalelor şi a altor aşezăminte social-culturale. În cazul minorilor este interzisă obligarea acestora la prestarea unei activităţi care comportă riscuri sau este susceptibilă să le afecteze educaţia ori să le dăuneze sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
*Contravenientul prestează activitatea în folosul comunităţii maximum 3 ore pe zi iar în zilele nelucrătoare de 6-8 ore pe zi. Dacă contravenientul are posibilitatea să execute sancţiunea în fiecare zi, din cursul săptămânii şi autorităţile publice locale, prin persoanele împuternicite, pot asigura supravegherea contravenientului, durata maximă de lucru nu poate depăşi 8 ore.
*Sancţiunile contravenţionale complementare privesc în marea lor majoritate persoanele juridice şi au un rol atât represiv, cât şi unul preventiv fiind alăturate sancţiunilor principale. Aceste sancţiuni pot avea caracter obligatoriu când legea prevede în mod expres aplicarea lor sau pot avea caracter facultativ, dacă actul normativ care le reglementează, acordă agentului constatator facultatea de a aprecia necesitatea aplicării sau neaplicării sancţiunii complementare. Prin funcţia lor represivă sancţiunile complementare contribuie la o justă şi variată individualizare a reprimirii ilicitului contravenţional iar prin caracterul lor preventiv, contravenientul căruia i se aplică sancţiunea complementară este pus în situaţia de a nu mai putea săvârşi altă contravenţie.
*Pe lângă prevenţia specială sancţiunile contravenţionale complementare îndeplinesc şi un rol de prevenţie generală, atât prin exemplaritatea lor, cât şi prin preîntâmpinarea producerii unui pericol public, în cazul în care drepturile sau bunurile ce fac obiectul sancţiunii complementare ar rămâne la dispoziţia contravenientului.