Dezvoltarea regionala in Romania

3. Dezvoltarea regională în România

3.1 Regiunile de dezvoltare

*În statele comunităţii europene, conceptele de regionalizare şi de regiune capătă conotaţii diferite, de natură politică sau administrativă ori de cooperare, în funcţie de realităţile specifice ale fiecărei ţări.
În România prin Legea 151/1998 (42) privind dezvoltarea regională s-au pus bazele creării regiunilor ca forme instituţionalizate de cooperare între colectivităţile teritoriale locale în vederea reducerii dezechilibrelor între nivelurile de dezvoltare ale judeţelor şi chiar între nivelurile de dezvoltare ale unor zone aparţinând aceluiaşi judeţ sau grup de judeţe.
*Prin politica de dezvoltare regională se urmăreşte a se răspunde criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de a avea acces la Fondurile structurale şi la Fondul de coeziune ale Uniunii Europene. În acest mod se stimulează cooperarea interregională, internă şi externă, a celei transfrontaliere inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene în scopul realizării unor proiecte de interes comun, potrivit acordurilor internaţionale la care România este parte.
*Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Ele se constituie printr-o convenţie semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi respectiv, ai Consiliului General al Municipiului Bucureşti, iar cu avizul Guvernului, devin cadrul de implementare a politicii de dezvoltare regională în România.
*Constituirea regiunilor de dezvoltare se poate face numai din judeţe învecinate pentru a se putea atinge obiectivele propuse şi totodată, fiecare judeţ poate face parte dintr-o singură regiune.
*Pentru coordonarea activităţilor de promovare a obiectivelor care decurg din politicile de dezvoltare regională, la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare se constituie Consiliul pentru dezvoltare regională, ca organ deliberativ, iar în termen de 30 de zile de la înfiinţare, acesta va constitui o agenţie pentru dezvoltare regională ce va fi coordonată de consiliu.
*Agenţiile pentru dezvoltare regională sunt organisme neguvernamentale, non profit, de utilitate publică, cu personalitate juridică care acţionează în domeniul specific dezvoltării regionale, potrivit legii şi propriului statut de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul pentru dezvoltare regională.
Fiecare agenţie este condusă de către un director numit pe bază de concurs de organul deliberativ al regiunii de dezvoltare, care aprobă şi organigrama acesteia, astfel încât fiecare judeţ să fie reprezentat în mod egal.
*Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei pentru dezvoltare regională se asigură din Fondul pentru dezvoltare regională, pe care îl administrează iar nivelul acestora se aprobă de Consiliul pentru dezvoltare regională.
*Fondul de dezvoltare regională se constituie anual, din alocaţii de la Fondul naţional pentru dezvoltare regională, din contribuţii de la bugetele locale şi judeţene, în limitele aprobate de către acestea şi din surse financiare atrase din sectorul privat, de la bănci, investitori străini, Uniunea Europeană şi de la alte organizaţii internaţionale.
*Toate operaţiunile financiare privind executarea proiectelor de investiţii sunt derulate de Agenţiile pentru dezvoltare regională, prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului iar fondurile neutilizate, în execuţia bugetară curentă, se reportează în anul următor. Fondurile pentru dezvoltare regională nu pot avea altă destinaţie decât cea prevăzută de lege.
*La nivel central, pentru promovarea obiectivelor politicii de dezvoltare regională,s-a constituit Consiliul Naţional pentru dezvoltare regională care are în componenţa sa preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor pentru dezvoltare regională şi la paritate cu numărul acestora, reprezentanţi ai Guvernului desemnaţi prin hotărârea acestuia. Preşedintele Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională este primul ministru.
*Consiliul Naţional pentru dezvoltare regională funcţionează în baza unui regulament propriu şi are următoarele atribuţii:
a) Aprobă strategia naţională pentru dezvoltare regională şi programul naţional pentru dezvoltare regională;
b) Prezintă Guvernului propuneri privind constituirea Fondului naţional pentru dezvoltare regională;
c) Aprobă criteriile, priorităţile şi modul de alocare a resurselor a resurselor Fondului naţional pentru dezvoltare regională;
d) Urmăreşte utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din Fondul naţional pentru dezvoltare regională;
e) Aprobă utilizarea fondurilor de tip structural alocate României de către Comisia Europeană în perioada de preaderare, precum şi a fondurilor structurale după aderarea la Uniunea Europeană;
f) Urmăreşte realizarea obiectivelor dezvoltării regionale, inclusiv în cadrul activităţilor de cooperare externă a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul euroregiunilor.
* Ca organ executiv, la nivel naţional, prin hotărâre de Guvern s-a înfiinţat Agenţia naţională pentru dezvoltare regională, cu personalitate juridică fiind condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat. Prin aceeaşi hotărâre de Guvern s-a aprobat statutul, sediul şi modul de organizare şi funcţionare a Agenţiei naţionale pentru dezvoltare regională.
* Finanţarea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a Agenţiei naţionale pentru dezvoltare regională se asigură anual, din fondul Naţional de dezvoltare regională iar nivelul acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea Consiliului naţional pentru dezvoltare regională.
* Fonful Naţional pentru dezvoltare regională se constituie anual, din sume alocate prin bugetul de stat, ca poziţie distinctă pentru politica de dezvoltare regională iar nivelul acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului naţional pentru dezvoltare regională.
* Potrivit legii, la solicitarea consiliilor locale şi judeţene, în baza documentaţiilor prezentate de agenţiile pentru dezvoltare regională, consiliile pentru dezvoltare regională pot solicita Guvernului declararea unor arii geografice drept zone defavorizate, pentru a fi susţinute economic prin instrumente specifice politicii de dezvoltare regională.
* Pentru fundamentarea şi monitorizarea politicilor de dezvoltare regională, Comisia Naţională de statistică are obligaţia de a colecta din regiunile de dezvoltare datele statistice specifice pe care să le aibă în vedere Guvernul, ca principal factor al realizării politicii interne şi externe şi a asigurării realizării conducerii administraţiei publice.


3.2 Zonele defavorizate

* Zonele defavorizate, înfiinţate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998, (43) reprezintă arii geografice, strict delimitate teritorial în care agenţii economici ce efectuează investiţii, beneficiază de facilităţile prevăzute de lege.
* O zonă defavorizată poate aparţine uneia sau mai multor unităţi administrativ-teritoriale fiind creată în cadrul regiunilor de dezvoltare a României. Declararea şi delimitarea zonelor defavorizate se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Naţional pentru dezvoltare regională.
* Prin hotărârea Guvernului de declarare a zonei defavorizate se aprobă perioada pentru care o arie geografică este declarată zonă defavorizată, domeniile de interes pentru realizarea de investiţii, finanţările necesare şi facilităţile prevăzute de lege ce se acordă agenţilor economici care efectuează investiţii.
* O arie geografică poate fi declarată zonă defavorizată pentru o perioadă de cel puţin 3 ani, dar nu mai mult de 10 ani, cu posibilitatea de prelungire, în condiţiile prevăzute de lege.
* Pentru ca o arie geografică a unei regiuni de dezvoltare să fie declarată zonă defavorizată, trebuie să îndeplinească cel puţin una din condiţiile impuse de lege şi anume: să aibă structuri productive monoindustriale, care, în activitatea zonei, mobilizează mai mult de 50 % din populaţia salariată; să fie o zonă minieră unde personalul a fost disponibilizat, în proporţie de peste 25 %, prin concedieri colective; s-au efectuat concedieri colective în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici, care au afectat mai mult de 25 % din numărul angajaţilor cu domiciliul în zona respectivă; rata şomajului depăşeşte cu 30 % media existentă la nivel naţional sau sunt zone izolate, lipsite de mijloace de comunicaţii şi infrastructura este slab dezvoltată.
* Agenţii economici care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou-create de facilităţi fiscale şi finanţări din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziţia Guvernului. Aceste facilităţi fiscale şi finanţări se acordă şi se stabilesc prin hotărâre de Guvern.
* In situaţia în care o investiţie a beneficiat de facilităţi fiscale şi finanţările legale este lichidată voluntar, într-o perioadă mai mică decât dublul perioadei în care s-a bucurat de facilităţile acordate prin hotărârea Guvernului de înfiinţare a zonei defavorizate, lichidatorul are obligaţia ca din sumele rezultate, în urma lichidării, să achite cu prioritate către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale, sumele aferente facilităţilor acordate.
* Prin urmare societăţile comerciale constituite într-o zonă defavorizată îşi pot înceta voluntar activitatea în zona respectivă sau cele care îşi deschid filiale cu personalitate juridică, într-o astfel de zonă, le pot desfiinţa sau schimba sediul din zona defavorizată, într-o perioadă mai scurtă decât cea prevăzută de lege, numai sub sancţiunea achitării sumelor datorate bugetelor faţă de care au beneficiat de facilităţile acordate potrivit legii.
* Modul de utilizare a sumelor alocate din Fondul pentru dezvoltare regională pentru proiectele de dezvoltare în cadrul zonelor defavorizate se verifică de către organele de control abilitate, potrivit legii. Dacă aceste sume au fost utilizate fără respectarea destinaţiei lor şi a termenelor pentru care au fost acordate, beneficiarii au obligaţia de a restitui sumele primite într-un cuantum dublu, în termen de 60 de zile de la constatarea realizată de către organele de control, a schimbării destinaţiei fondurilor. În acest scop organele abilitate vor institui în regim de urgenţă sechestru asigurator, potrivit legii, în favoarea Agenţiei pentru dezvoltare regională.




3.2 Zonele libere

* Zonele libere, înfiinţate în baza Legii 84/1992 (44), reprezintă entităţi geografice, strict determinate teritorial şi supuse legislaţiei naţionale, în care persoanele fizice ori juridice române sau străine, desfăşoară activităţi cu anumite facilităţi fiscale şi vamale.
* Zonele libere, nefiind unităţi administrativ teritoriale, se instituie în porturile maritime şi fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră, al altor canale navigabile şi în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei de stat a României. Ele sunt create în scopul promovării schimburilor economice internaţionale şi a atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale, inclusiv a forţei de muncă româneşti.
* Fiecare zonă liberă se înfiinţează prin hotărâre de Guvern, la propunerea ministerelor interesate sau a autorităţilor administraţiei publice locale. Prin hotărârea de înfiinţare se aprobă şi regulamentul de organizare şi funcţionare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare şi control, modul de percepere a taxelor precum şi mijloacele necesare supravegherii vamale şi grănicereşti.
* Zonele libere fiind precis delimitate şi împrejmuite sunt conduse de către administraţiile acestora care se organizează şi funcţionează ca regii autonome fiind coordonate de către Agenţia zonelor libere din cadrul Ministerului Transporturilor.